Mici detalii enervante

Imi povestea cineva odata, ca la un moment dat, in State (parca), au fost nevoiti sa reconceapa ambalajul unui produs - biscuiti – pentru faptul ca nu se deschidea cu usurinta, asa cum ar fi trebuit, produsul fiind adresat in special copiilor. Si asa s-a “inventat” fasia aceea rosie, de plastic, ca cea de la pachetul de tigari, de al carei capat tragi si se deschide de jur imprejur. La pachetul de tigari fasia cu pricina e pusa bine, chiar in jurul capacului pachetului. Insa la cel de biscuiti, daca tragi fasia de la un capat la celalalt si nu esti pe faza, primii biscuiti iti cad, eventual pe jos, daca nu esti undeva deasupra unei mese sau daca nu ii prinzi in mana, pentru ca esti patit.

In concluzie, e loc si de mai bine. Important e ca pot si copiii sa deschida singuri pachetul de biscuiti si sa se serveasca, chiar daca primii biscuiti din pachet sunt sortiti “esecului”. Sigur, mai exista si nefericitul caz in care fasia cu pricina nu este rosie ci alba sau, si mai rau, transparenta si o cauti de jur imprejur, la ambele capete ale pachetului de biscuiti, o pipai, te uiti iar si iar, pana ce, in cazul si mai nefericit, descoperi ca e pe dinauntru si ca esti nevoit sa procedezi ca mai inainte, adica sa rupi cu furie ambalajul sau sa il tai cu un cutit, daca ai la indemana, pentru ca salivezi deja de minute bune sau copilul si-a pierdut de mult rabdarea si tipa disperat langa tine "Vleau biscuiti".

Pachetul de unt. Oricum ai face, ca sa il deschizi te vei murdari pe degete de unt. Chiar si daca il pui intr-o untiera, tot n-ai cum sa scapi nemurdarit. Nu stiu daca as reusi sa inventez un ambalaj miraculos, care sa ne scape de neplacerea asta, dar nici nu mi-am propus sa fac asta, obiectul meu de activitate fiind cu totul altul. In cazul pachetului de unt, gospodina saraca nu s-a plans niciodata de inconvenientul acesta, asa ca lucrurile vor ramane probabil etern neschimbate.

“Mami, ma doare eticheta!” Asa spunea baietelul prietenei mele, cand era mai mic. Il deranja eticheta tricourilor sau hainutelor pe care le purta. N-am sa inteleg niciodata de ce amarata aia de eticheta trebuie sa fie atat de bine fixata, cu o ata aproape ca o sarma, care pur si simplu se freaca de piele si te zgarie. Chiar si eticheta in sine e facuta dintr-un material dur, care zgarie pur si simplu pielea. Actorul Tommy Lee Johnes era renumit pentru ca cerea celor de la recuzita sa ii fie scoase toate etichetele de pe tricourile, camasile sau hainele pe care le purta la filmare. Avea acest fix si, sa recunoastem ca asta e primul lucru pe care il facem si noi inainte de a purta o haina noua: ii scoatem eticheta. Actiune dificila de altfel, laborioasa si teribil de enervanta pentru ca ata cu care e cusuta eticheta e de obicei de aceeasi culoare ca si materialul etichetei sau imbracamintii respective si e cusuta foarte mic, atat de mic incat abia daca poti baga varful forfecutei sa o poti taia. De foarte multe ori, tentativa se soldeaza cu “ciupitul” materialului rochiei, desuului sau tricoului respectiv, care de altfel e nou, inca nepurtat. Dupa care suntem nevoiti sa coasem micile gauri facute…din greseala.

Si mai enervante sunt pungile sau sacii de gunoi. Incerci sa le deschizi, tragi de ele, freci unul din capete intre degete…nimic! Parca sunt lipite la cald. Incerci sa sufli, te chinui, esti gata sa te lasi pagubas, cand constati ca celalalt e capatul care se deschide sau, pur si simplu e mult prea tarziu si ai rupt amarata aia de punga si nu o mai poti folosi. Deh, iti zici, daca ai cumparat lucruri ieftine! Dar de ce lucrurile ieftine trebuie sa fie de proasta calitate? Ca bani tot ai dat pe ele? E asa, o regula musai?

Si exemplele ar putea continua…

Oare n-am putea totusi sa ne facem viata ceva mai usoara? Sa scapam cumva de nimicurile astea care ne enerveaza si ne fura energia putin cate putin, in fiecare zi? Stiu, ati zice voi acum: “tara arde si baba se piaptana”. Afara e ger si zapada, economia si finantele sunt la pamant, viitorul e sumbru…Din nefericire, asa e. Dar romanul e obisnuit sa treaca prin greutati si sa le rezolve cumva, sa triumfe in cele din urma. Iar daca noua, muritorilor de rand ne este dat sa ne pierdem energia cu lucruri marunte, de ce sa nu le imputinam si sa nu ni le facem mai usoare?!?


Tag-uri: , , , , , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 7

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Lucia Petrescu (17.02.2012, 19:18)
@ Lumi: Grija mare la pustiul tau cind are pe mina foarfeca! Ambalajele sunt in general ff dure si alunecoase!
Răspunde-i
Luminita Simona Stanescu fosta Chebac (15.02.2012, 09:47)
Vorbeam cu cineva zilele trecute despre ce insemna sa fi reactiv si in acelasi timp proactiv in sitatii de genul asta: Cutiile de lapte, suc etc nu le mai rup pentru ca reusesc niciodata insa mi-am pus la indemna o foarfeca care este special desemnata pentu acest scop. Il vad acum pe fiul meu (6 ani) ca foloseste foarfeca de fiecare data cand stie ca nu are nici o sansa de castig in lupta cu ambalajul.
Răspunde-i
Lucia Petrescu (13.02.2012, 13:03)
Eu sper ca cei din departamentele specializate ale fabricilor de asemenea catastrofe de ambalaje, sa se trezeasca totusi cindva, macar si dupa ce le utilizeaza ei insisi ca clienti. Ce sa mai spus de servitul covrigilor simpli de 0,20 lei direct in mina, fara nici o punguta sau a pateului cu brinza (si mai si!). majoritatea magazinelor iau bani pe sacose chiar daca cumperi numai 1 buc. de telemea. Mai avem mult pina sa trecem granita pe la Nadlac!
Răspunde-i
Cristina Marioglou (11.02.2012, 14:04)
Asa e Carmen, iar din asta se vede cat respect au cei care fac astfel de produse pentru cumparatori. Nu conteaza cum se prezinta produsul si la ce incercari il supune pe cumparator pentru a-l deschide si consuma, pentru ei conteaza doar sa isi incaseze banii. Iar asta ar putea sa ne puna pe ganduri. Mai cumpar un astfel de produs?!?
Răspunde-i
Carmen (11.02.2012, 09:31)
Ce parere aveti despre cutille de carton pentru lapte, suc, lapte batut? Mie mi se par groaznice , pe unele trebuie sa le tai si mereu dau din lichidul respectiv pe jos sau la cele cu capac risti sa-l smulgi cu totul,iar lichidele la punga ,lapte sau altceva trebuiesc neaparat ocolite
Răspunde-i
Cristina Marioglou (09.02.2012, 16:39)
Bianca, inghetata pe bat mananc f f rar, dar e precum spui. Cat despre cremsnit, ala e o adevarata provocare chiar si acasa. Si mai sunt cateva produse din astea pe care le poti manca doar cu "patura pe cap", sa nu te vada ceilalti.
Răspunde-i
bianca curalea (09.02.2012, 10:27)
cristina, exemplele ar putea continua cu pungutele de alune. tragi de ele sa le deschizi si te pomenesti cu toate alunele jos. eu biscuiti nu prea mananc, dar ii dau copilului. tot timpu imi cad :(( si trebuie sa fiu atenta sa nu ramana pe jos ca pe aia ii baga in gura. ce nu-mi mai place mie este sa mananc inghetata pe bat. cat ar fi de inghetata, pana la sfarsit tot te murdaresti pe mana sau mai rau ,iti cade .si mai e ceva... ador cremsnitul, dar nu inteleg de ce il servesc in cofetarii. niciodata n-am reusit sa mananc cremsnit cu lingurita.
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Tu si ceilalti
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
22 feb