Există o explicaţie ştiinţifică pentru credinţa în Dumnezeu

De Feminis în Top Slider 23 sep 2020

Indivizii care pot să prezică în mod subconştient anumite tipare complexe, abilitate numită de specialişti capacitatea de învăţare implicită a tiparelor, sunt mult mai predispuşi la a avea o credinţă putenică legată de faptul că există un Dumnezeu care creează tipare de evenimente în univers, potrivit neurocercetătorilor.

Explicaţia ştiinţifică pentru credinţa în Dumnezeu pleacă de la o abilitate a creierului uman

Cercetarea condusă de neurocercetătorii de la Georgetown University, ale cărei rezultate au fost publicate în jurnalul Nature Communications, este prima care foloseşte învăţarea implicită a tiparelor pentru a investiga credinţele religioase. Studiul a avut în vedere două grupuri diferite din punct de vedere cultural şi religios, unul din Statele Unite şi unul din Afganistan.

Scopul a fost acela de a testa dacă învăţarea implicită a tiparelor este o bază a credinţei şi, dacă este aşa, dacă această conexiune se menţine în cazul diferitelor culturi şi credinţe. Cercetătorii au descoperit că, într-adevăr, învăţarea implicită a tiparelor pare să ofere o soluţie pentru o mai bună înţelegere a diferitelor religii.

"Credinţa într-un dumnezeu sau în alte forme de divinitate care intervin în lume pentru a crea ordine este un element central al tuturor religiilor", spune Adam Green, profesor de la departamentul de psihologie şi membru al programului interdisciplinar de neurocercetare de la GeorgetoWn University.

"Nu este un studiu despre existenţa lui Dumnezeu, ci un studiu despre cum ajunge creierul să creadă în divinitate. Ipoteza noastră este că oamenii ale căror creiere sunt bune la a discerne în mod subconştient tipare în mediul înconjurător ar putea atribui acele tipare mâinii unei puteri superioare", adaugă specialistul.

Explicaţia ştiinţifică pentru credinţa în Dumnezeu îşi are originile în copilărie

"O observaţie interesantă se leagă de ceea ce se petrece între copilărie şi maturitate", atenţionează Green. Datele sugerează că dacă un copil identifică subconştient tipare în mediul înconjurător, credinţa lui are tendinţa de a se întări pe măsură ce creşte, chiar dacă nu se dezvoltă într-o familie credincioasă. În acelaşi fel, dacă nu sunt capabili să identifice acele tipare în mod subconştient în copilărie, credinţa copiilor tinde să scadă pe măsură ce se maturizează, chiar dacă se dezvoltă într-o familie religioasă.

O altă observaţie ce merită notată este cea referitoare la faptul că legăturile dintre identificarea tiparelor în procesele cognitive şi credinţe s-au regăsit în egală măsură în ambele grupuri de subiecţi, aparţinând unor culturi şi religii diferite.