Bucuria de a trai

Aceea pe care o gasesti in gesturile simple, intr-un zambet oferit unui trecator necunoscut, un boboc de floare pe care tocmai l-ai vazut inflorind, rasetul zglobiu al unui copil care se joaca in parcul pe langa care treci etc.

Bucuria si, mai ales, tihna de a te bucura de toate acestea. Pentru ca noi oamenii, in ultima vreme, in secolul vitezei si de-atunci incoace, suntem parca fugariti de fantome. Tot timpul pe fuga, tot timpul in trecere, tot timpul ne grabim. Ca si cum ne-ar bate viata de la spate, ne-ar fugari inspre moarte. Nici macar la asta nu mai avem timp sa ne gandim, la moarte. Lasa ca vine ea, sau cine stie, poate o ajung eu de la urma, tot grabindu-ma asa.

Mama nu mai are timp sa se bucure de primul cuvant si primul pas al pruncului ei pentru ca e obligata sa se intoarca la serviciu, parintii nu mai au timp sa constate daramite sa se bucure de progresele pe care le fac copiii lor la scoala, sa asiste la competitiile sportive ale acestora, iubitii nu mai au nici ei timp sa se iubeasca. Ce sa mai spunem de soti, peste care, imediat dupa castorie vin rapid toate grijile si problemele si care ajung foarte adesea doi straini blocati seara in fata televizorului sau al laptopului, cu cate o farfurie de mancare in fata, fara sa mai comunice. Cred si eu, la cat au alergat toata ziua dupa toate, de unde sa mai aiba vlaga si pentru asta?!

Copiii nu stiu sa aiba niciodata rabdare. Nici macar atunci cand ajung adulti si sunt nevoiti sa se ocupe de parintii care i-au crescut. Vizitele sunt pe fuga, sfaturile se arunca peste umar, in drum spre usa de la intrare si, ce mai ramane nespus se transmite prin sms-uri sau telefoane cu convorbiri ori cat mai scurte, ori mai lungi decat este cazul.

Si cum sa alegi din toate tentatiile, din toate atractiile, ceea ce e mai bun pentru tine? Le-ai vrea pe toate, sa poti avea suficient timp sa te bucuri de toate. Dar nu ai timp nici sa respiri.

Bucuria de a trai a inceput sa dispara ca notiune. Important e sa ai bani, chiar daca nu stii bine ce sa faci cu ei. Totul e sa se vada, sa stie lumea ca poti sa ii faci usor si in numar mare. Te bucuri cand iti iei (iar) o masina noua, de ultima generatie, te bucuri cand dai petreceri cu sute de oameni dintre care daca stii pe cativa, te bucuri daca apuci ziua de azi. Dar nu, uite, deja s-a inserat si a trecut. Lasa, ca poate o sa apuc sa ma bucur de ziua de maine, iti zici. Si traiesti intr-un permanent maine, care nu ajunge niciodata sa mai fie un azi. De trecut nici ca-ti mai pasa! Cand sa te mai gandesti si la el?!