De ce nu ne putem iubi daca ne iubim?

Se intreaba adolescenta indragostita de un barbat de doua ori mai in varsta decat ea. Are dreptul sa o faca, in inocenta si naivitatea ei, dar el? El ii poate explica in fel si chip ca exista legi care ii impiedica sa fie impreuna, ca vor putea sa se iubeasca mai tarziu, cu “adevarat”, dar nu acum. Dar stim cat e de dificil sa ii explici unui copil lucruri ce tin de oamenii mari. Iar ea e si nu mai e tocmai un copil. E la granita aceea intre copilarie si tinerete, in care exploreaza si abia descopera viata.

Ea abia a implinit 14 ani, iar el are 35. Nu i-ar putea fi chiar tata, insa diferenta de varsta dintre ei, faptul ca ea este inca minora, nu le poate permite sa aiba o relatie de iubire. Ea e convinsa ca e indragostita de el, ca il iubeste, desi la varsta aceea abia incepe sa invete ce inseamna cu adevarat viata. El, fireste, se simte atras, magulit, indragostit, fara sa treaca neaparat printr-o criza de varsta si se simte foarte tentat sa cedeze. Dar cum sa ascunzi lumii intregi dragostea ta? Pentru ca atunci cand iubesti, vrei ca toata lumea sa iti impartaseasca bucuria, fericirea, vrei sa faci public ceea ce simti si ca acel public sa iti accepte dragostea. Iar asta nu e cu putinta intr-o astfel de situatie. Barbatul poate fi acuzat de corupere de minori si chiar judecat si inchis.

Sa fuga impreuna? Dar unde? Oriunde s-ar duce si oricat s-ar stradui amandoi, toata lumea va observa ca ea e mult prea tanara si necoapta, ca e prea mica pentru el si pentru o astfel de relatie. Sa mai astepte? Cum sa astepti cand iubirea si dorinta de macina si nu te lasa sa gandesti, sa dormi, sa existi?

Amandoi au aceasta dilema, amandoi se lupta sa fie cumva impreuna si, in acelasi timp, sa se tina departe unul de celalalt. Suflete pereche? Atunci ea de ce s-a nascut prea tarziu, ori el prea devreme?

Parintii ei nu ar putea accepta o astfel de iubire, de relatie pentru fiica lor. Societatea i-ar blama si i-ar pedepsi. In primul rand pe el. Ei i s-ar scuza aproape tot, din cauza varstei, a inocentei si a lipsei de experienta. Si tot n-ar putea fi impreuna. Sa mai astepte inca patru ani? Suna ca o vesnicie. Cate nu se pot intampla in patru ani!

Cine n-a avut, ca adolescenta, o atractie si nu s-a crezut indragostita de un profesor, de un prieten de-al tatalui, de un barbat cu mult mai in varsta decat ea? Sau ce barbat nu s-a uitat macar o data dupa o fustita mult prea scurta, de adolescenta naiva, ingenua, delicata, frumoasa si atragatoare? Lolita nu este doar un personaj inventat de Nabokov, e o realitate, un fenomen care se intampla mai des decat ne inchipuim, dar pe care preferam sa-l ocolim sau de care sa ne tinem departe. Dragostea dorita, ravnita dar care nu poate fi implinita, consumata, persista ca o dorinta obsesiva, care se cere a fi implinita.