Ideea mi-a venit pe cand ma uitam la televizor; era cred o emisiune de stiri in care era prezentata o sedinta la nivel inalt, in care se perindau o multime de barbati la costum si cravata. M-am intrebat: oare cine ii spala si ii calca pe toti barbatii astia atat de importanti si de indiferenti fata de tot restul lumii? O femeie, fireste. De fapt, sute de femei, poate. Nu neaparat sotiile lor. M-au facut sa ma gandesc si la multii barbati artisti, scriitori, poeti etc. Care au avut tihna lor pentru a crea, aceasta fiindu-le asigurata tot de femei. Pentru ca, sa fim sinceri acum, nu vad un barbat impartindu-se intre sevalet sau penel si masina de gatit, ligheanul de rufe si masina de calcat. Exclus!
Spuneam de femeia cu mai multe vieti. Pe femeie doar o alta femeie o poate intelege cu adevarat, niciodata un barbat. Cei mai multi barbati iau totul de-a gata si considera ca li se cuvine, fara sa se gandeasca macar o clipa de cat efort, timp si energie are nevoie femeia pentru a le face pe toate care ii sunt atribuite, cine stie prin ce legi nescrise dar..." firesti si potrivite" numai ei.
Femeia nr. 1: cea care se trezeste prima si, daca el are chef, pentru cate minute se poate, e doar femeie.
Femeia nr. 2: cea care se duce prima la dus, se imbraca prima tocmai ca sa aiba suficient timp sa pregateasca si micul dejun. Fireste, pentru amandoi. Sau macar cafeaua de dimineata.
Femeia nr. 3: daca exista si un copil sau mai multi, atunci dimineata tocmai a devenit si mai diversificata si complicata. Tot ea ii scoala, ii supravegheaza, ii hraneste si le face pachetul celor mici. Eventual ii duce si la gradinita sau la scoala, ca tot ii e in drum.
Femeia nr. 4: ajunge in sfarsit la serviciu, cu energia deja pe jumatate consumata. Dar, cu un hei-rup rapid isi revine si se apuca de lucru. Desi isi face constiincioasa treaba, asta nu inseamna ca in fundalul mintii ei nu se gandeste cand si cand la sot, la copii, la ce o sa faca de mancare “azi”, la ce treburi mai sunt de facut acasa in ziua respectiva... Si jongleaza cu experienta intre sarcinile de serviciu si toate gandurile astea, numai ea stiind de unde mai reuseste sa gaseasca energie pentru toate.
Femeia nr. 5: e colega de serviciu pe care te poti baza oricand. Fie te mai ajuta la cate un proiect, fie iti asculta pasul sau detaliile picante ale unei noi aventuri, fie iti mai da un sfat sau isi permite si ea sa rada la cate o gluma oarecare.
Femeia nr. 6: e cea la care uneori tipa seful, cu motiv sau fara, pe care o scoate tap ispasitor in unele ocazii in care el e de fapt de vina, careia ii mai da o corvoada pe cap, de parca nu ar avea si asa suficiente, dar pe care stie ca poate conta oricand.
Femeia nr. 7: daca are masina e o "fericita". Nu e nevoita sa stea agatata de bara vreunui autobuz sau metrou, intr-un picior, sau sa inghete in statie, sa isi tina geanta strans la piept din motivele bine stiute. Sta linistita in trafic, in spatele voalnului, profitand de semaforul care se schimba cu aceeasi viteza cu care se deplaseaza si masina din fata, pentru a mai sterge de pe lista zilnica sarcinile deja indeplinite, de la serviciu sau de acasa.
Femeia nr. 8: e acea maestra care reuseste in tot acest program de alergaturi sa isi mai faca putin timp si "pentru ea". Adica sa mai ajunga pe la cosmetica, coafor sau cate o sala de sport. Dar daca face parte dintre cele cu familie numeroasa si orar strict de serviciu, putin probabil ca ajunge sa fie si femeia nr. 8.
Femeia nr. 9: e cea care ajunge joviala acasa, dupa ce l-a pescuit pe cel mic de la gradinita si pe cel mare de la scoala, a reusit sa faca si niste cumparaturi si, dupa ce se schimba se apuca serios si constiincios de treaba. Alta treaba: cea de acasa. Zilnica si ea, dar care TREBUIE facuta. Si numai de ea! Pregatit cina, triat si aruncat rufele in masina de spalat, adunat de prin casa, supravegheat lectiile copiilor, calcat cateva rufe si orice altceva mai intra DOAR in atributiile ei.
Ei, si avem si femeia nr. 10. Ea e chiar de nota 10, de aceea am si lasat-o la urma. E femeia aceea care creeaza. Viata ei interioara se invarte in jurul unui laptop, al unui sevalet, al unui repertoriu sau al unui scenariu... Ce? Credeti ca nu exista si astfel de femei? Eu zic ca da. Credeti ca mama actrita nu are grija de copiii ei? Sau ca mama pictorita nu are copii si familie? Ca cea scriitoare nu isi asuma si responsabilitatile de femeie, sotie si mama?
Sunt sigura ca mai exista si multe alte variante pe langa cele 10 enumerate de mine. Diferenta ar fi ca, desi sunt DOAR femei, ele isi asuma toate cele, stoinic, temeinic, tenace, fara sa cracneasca si, mai ales, fara sa se gandeasca sau sa se teama ca n-ar putea face fata.
Un barbat pictor, sculptor, scriitor etc. Nici macar n-o sa isi puna vreodata problema ca mai poate face sau fi si altceva. El are nevoie de timp si liniste pentru a putea crea. Si cam atat.
Oare de cat timp si liniste, mai ales interioara, are nevoie o femeie pentru a crea... viata? Iar ea nu numai ca o creaza, o si poarta; la inceput, timp de noua luni, in pantece. Iar apoi, tot restul vietii, avand grija de creatia ei, pana inchide ochii. Si nu se asteapta ca lumea sa ii admire creatia, sa i-o evalueze, sa o poata "vinde". Pur si simplu se bucura de ea si e mandra in adancul fiintei ei, toata viata, ca ei i-a fost dat sa poata crea cu adevarat Ceva.
Mici detalii enervante
Sa fim buni
