Adolescenta

O vad adesea trecand prin fata casei mele. E inalta, poate putin prea intalta pentru varsta ei, foarte slaba si cu trasaturi frumoase. Pare delicata, cu tinuta ei zvelta si pasul usor saltat. Nu prea are prieteni, poate una sau doua prietene, pe care le mai vad din cand in cand venind pe la ea. Si nici nu prea pleaca pe nicaieri. Doar la scoala, dimineata, de unde se intoarce inspre ora patru dupa masa. Ce mult stau la scoala copiii din ziua de astazi!

Rareori o vad vesela, zambind sau razand. I se mai intampla uneori, cand iese sa isi plimbe cainele si se joaca cu el. Oare de ce or fi atat de ingandurati copiii astia?!? Ce drame se petrec in sufletelele lor?

Oricum, e o adolescenta mai… altfel. Adica ea citeste. Ii place sa citeasca, spre deosebire de multi altii de varsta ei care stau doar cu nasul in computere sau televizor. Pare sa aiba o relatie buna cu parintii ei, insa nu iti poti da seama niciodata cum stau lucrurile. Se inteleg, se respecta, dar nu stiu cum isi exprima dragostea si atentia unii fata de ceilalti. Sunt unii copii care, desi sunt iubiti de parintii lor, se simt singuri si, din contra, neiubiti. Nu stiu daca si ea e una dintre ei sau…

Discutiile cu ai ei sunt de genul: “Cum a fost azi la scoala? / Bine.”, si cam atat. Sau ii mai instiinteaza ea de vreo sedinta, activitate extracuriculara, excursie in care trebuie implicati si parintii, mai ales financiar. Ma intreb cata nevoie are un adolescent sa discute cu parintii lui. Sau cu cineva din familie.

Cred ca, pentru a putea raspunde la intrebarea asta, parintilor nu le ramane altceva de facut decat sa incerce sa-si aminteasca cum erau ei ca adolescenti. Nu e usor de facut asta, dar nici imposibil. Asta pentru a nu lasa sa se caste acea prapastie intre ei si copii, pe care e posibil sa nu o mai umple niciodata. Si asa ei, adolescentii, sunt destul de dificili. In mare parte chiar au dreptate sa fie asa. Se confrunta cu atat de multe schimbari in viata lor. Si nu e vorba doar de cele petrecute in organismul lor: cresc, se lungesc, se ingrasa sau slabesc, le apare parul pubian cu care nu prea stiu ce sa faca, fetelor le vine ciclul, fac acnee, au tot felul de toane s.a.m.d. Si, ca si cum astea n-ar fi indeajuns, schimba scoala pe liceu, se despart de colegi si poate prieteni, li se cere sa fie mai responsabili si se asteapta mult mai multe de la ei. Desi, daca stam sa ne gandim bine, faptul ca au trecut de la 14 la 15 ani, de la gimnaziu la liceu nu inseamna ca gata, de acum si dintr-odata s-au maturizat si stiu exact ce sa faca si cum sa se poarte.

Iar parintii, cei mai multi dintre ei, aflati in iuresul vietii, nici macar n-au timp de toate schimbarile astea ale copiilor lor. Le preiau din mers, in acelasi ritm alert cu care se grabesc de acasa la serviciu si inapoi, cu care trec de la o indatorire zilnica la cealalta. Si atunci? De unde sa mai gaseasca timp bietii parinti sa ajunga la copiii lor, sa vorbeasca ce e de vorbit cu ei, sa nu se indeparteze unii de ceilalti?

Zicem in sinea noastra ca e un proces, ca toti am trecut prin el si, in definitiv, fiecare se descurca asa cum poate. Poate ei, adolescentii din zilele noastre or sa se descurce ceva mai bine decat noi. Dar daca nu va fi asa?
Tag-uri: , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 5

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Lumi (16.05.2012, 10:51)
Eu zic ca uitam mult si repede...uitam ca si noi am fost copii si ca si noi am trecut prin marea schimbare: copil => adult. Am ajuns repede adulti si cerem tuturor, si mai ales copiilor nostri, sa se poarte ca un adult. Mai uitam ca tot ceea ce stie un copil este invatat. Invatat de la noi, de la gradinita, scola etc. etc. Prea repede ne certam copilul pentru faptele lui fara macar sa ne intrebam daca lectia in cauza i-a fost sau nu predata. N-as blama un copil. I-as blama pe parinti deoarece copiii lor au absentat de la prea multe lectii.
Răspunde-i
(15.05.2012, 11:19)
Altadata, adolescentii, si chiar cei mai mici ca ei, nu erau atat de... constienti de... iuresul vietii maturilor din preajma lor,

Acum. ii apasa... Fie ca vorbesc sau nu despre asta.

Si asta e, fireste, doar o parte din ce ii framanta, ii intereseaza, ii surprinde, ii agaseaza... Etc.

O zi super, Cris, tie si tuturor!

Petrutza
Răspunde-i
Cristina Marioglou (09.05.2012, 18:12)
Toti parintii stiu cum e bine sa faca pentru copilul lor. Din nefericire, multi n-au timp sau au alte motive si ajung sa se indeparteze de el, sa nu mai comunice, sa isi traiasca fiecare viata lui, ca si cum n-ar avea nimic in comun.
Răspunde-i
Carmen (06.05.2012, 23:25)
Cu durere scriu traim vremuri in care parintii nu-si mai iubesc copiii, sau poate asa a fost mereu, parintii nu mai ofera dragostea neconditionata, vor rezultate , vor obedienta, vor niste copii care sa le implineasca visurile personale, nu daruiesc nimic din inima lor, din sufletul lor, din timpul lor, din intelegerea lor si vor niste robotei perfecti care sa nu-i faca de ras in lume pe care sa-i afiseze ca pe o diploma. Vin pe lume inocenti si curati, cu mai putine cunostinte , dar nu prosti sau tampiti, cu mai putina experienta, dar nu rai si lenesi si de aceea tot ce ne nemultumeste la copii nostrii este de fapt tot ce i-am invatat noi, este tot ce i-am invatat sau i-am lasat pe altii sa-i invete. Nu scoala va invata un copil sa-si iubesca parintii pentru ca oricum un copil iubeste neconditionat si atunci cand este brutalizat cu o corectura fizica, si cand este jignit si facut obraznic, prost, imposibil la toate acestea copilul nu a putut riposta si si-a oferit dragostea neconditionata, nici televizorul, nici ceilati copii ci numai parintii se pot face iubiti si respectati. Relatia cu copilul tau este din prima zi de viata, nu la adolescenta, este pentru ambii parinti, nici un parinte nu este privilegiat de sex in relatia parinte copil, daca tot timpul esti aproape de copilul tau, discuti, te joci, cu alte cuvinte traiesti impreuna cu el aventura vietii cum te poti rupe fara sa stii de el?

Daca implicarea in viata copilului inseamna impunerea controlului si autoritatii mai bine lipsa, scuza timpului nu ar trebui sa existe daca vrei sa fii alaturi de copilul tau, este o scuza falsa cand de fapt nu stii ce sa faci, nu iti face placere si nu ai avut exemplu in propria familie. Copiii nu au nevoie de super conditii de viata, ei au nevoie de o mana care sa le stearga lacrimile de pe fata, de zambete si incurajari, de sprijin si nu de critici, de calm si de multa incredere dar, cu tristete vad ca prea putini parinti vor sa daruiasca aceste lucruri copiilor lor si de aici atatea drame. Cate furtuni sunt in mintea unui adolescent care nu-si mai intelege corpul, care-si cauta identitatea, incearca sa se palseze in socitate, in grupul sau si vine parintele si-l intreba Ce faci?, Ce gandesti? Ce pui la cale? si el ce sa spuna? Ce programare sociala ne face sa devenim macelarii sufletului propiului copil, oare in numele traditiei, in numele unei false morale si a unor marunte idealuri de viata neputand trece de propriile frustari si orgolii in raport cu ce avem mai drag, ne purtam asa?
Răspunde-i
GHEORGHE L U C A (03.05.2012, 10:13)
hmmm!! Buna  Dimineatza.!! :) D-tra stimata Dna stiti si cunoasteti.!! :* dar situatia copiilor din ziua de azi, este alta.!! Majoritatea lor sunt scapati de sub CONTROL!! Si cazul FERICIT la ADOLESCENTA d-tra, se intampla ca probabil parintii EI au reusit sa-i ofere bine si EA sa-i primeasca pe cei de la 1 pan la 7. Si apoi conjuntural anturajelor ei care de multe ori nu sunt tocmai cele DORITE, ea sa se aleaga de ele.!! si de aici ramane putin INTERIORIZATA si nu vrea sa DESTAINUIE la NIMENI ceea ce EA a simtit sau a vazut acolo, si ramane pe DRUMUL ei GANDITOARE, INTERIORIZATA dar o ADOLESCENTA cuminte!! Iar despre ce ar putea vb parintii cu EA ramane in seama MAMEI sale ce trebuie sa se apropie muult de EA sa o faca sa-i fie DESCHISA in TOT.!! ca la TATA e mai grea putin DISCUTIA intre!!! Desi sunt si PARINTI TATI ce se IMPLICA!! EU unul as face-o, usor, delicat si cum muult BUN SIMTZ ca EA sa nu se SIMTA aiurea.!! :) cam asta este parerea mea!! mmmmm?? punctai BINE?? :)
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Tu si copilul tau

Doua mame si un tata

7 iun 2015 0

Barbatul...ACELA...

19 feb 2015 8

Dragoste de mama

21 iul 2014 2

Iar se cearta

17 mar 2014 3

Drepturile mamei

21 aug 2013 8

Adolescenta

2 mai 2012 5

Prima greseala

2 apr 2011 4
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
24 iun