Poate ca ar fi mai bine asa, sa avem parte din cand in cand de cate o mica fericire. Sa zicem… de cinci minute. Cu cinci minute de feiricire se poate descurca oricine. Are timp sa sara in sus de bucurie, sa isi intinda zambetul pe toata fata, sa ii straluceasca ochii, sa se imbratiseze cu cei iubiti. Altfel, ce e prea mult, strica. Chiar si fericirea, se pare.
Cum adica sa fii fericita asa, tot timpul? Si dimineata, si la pranz si seara?! Cine a mai auzit de asa ceva?! Si chiar daca s-a mai intamplat unora, mai mult de o zi doua, hai, o saptamana, tot nu a putut dura. De ce nu? Pai daca te obisnuiesti sa tot fii fericita, ce se inampla cand nu mai esti? O sa mori de durere. O sa te apuce amokul. O sa vrei iar si iar sa fii fericita si o sa devina ca un drog. Cu cat o sa obtii putina, cu atat o sa vrei mai multa. Cu orice pret, o sa-ti spui. Extaz sa fie! Chiar daca nu esti sigura ca ii poti face fata. Lasa, iti spui, ca o sa vad eu atunci cum o sa ma descurc.
Sa fie toata lumea fericita! Pai ar fi posibil asa ceva?! Daca s-ar putea, de ce nu?! Ce ar fi atat de rau daca toti oamenii ar fi fericiti? Si cum ar arata o astfel de lume? Uite ca nici macar nu ne-o putem imagina, pentru ca noi insine, ca indivizi, nu suntem foarte obisnuiti cu asa ceva, daramite sa generalizam.
Daca ne-ar da cineva sa alegem cate zile din saptamana am vrea sa fim fericite, cum am proceda? Sa zicem, luni, miercuri si vineri; ca sambata si duminica sunt ele asa, niste zile mai linistite, in care fericirea intra mai usor pe usa si e mai la indemana. Da, in mod sigur luni. Cui ii place ziua de luni? Nimanui. Lunea e ziua cand trebuie sa te scoli sa te duci la scoala sau la serviciu, cand trebuie sa dai examene, cand trebuie sa faci cele mai multe lucruri care incep cu trebuie si care nu iti plac. Da, in mod hotarat toata lumea ar vota pentru ziua de luni. Daca am alege trei zile la rand, incepand cu luni, joi si vineri ar fi tragice. Deja ne-am obisnuit, ne-am intrat in mana, ca sa spun asa, si ne-ar da complet peste cap. Da, mai bine asa, pe sarite, din doi in doi.
Numai ca uite, nu ne e dat sa alegem. Putem face insa tot ce ne sta in putinta sa fim fericite. Fireste, daca ne lasa si ceilalti. Daca nu ne pun piedici, daca nu ne stau in cale, daca nu ne dau zen-ul peste cap cu vreo tampenie. Ca se mai intampla si din astea, din nefericire.
Mai avem cate zile pana la finele acestui pacatos de 2013? Sapte, opt zile si…gata. Ce-ar fi sa ne propunem asa, ca un deziderat, ca un scop de atins pe noul an sa fim fericite. Hai nu in fiecare zi a saptamanii, hai nu trei din cinci, ci cate putin in fiecare zi. Cine stie, poate chiar am reusi sa ne obisnuim treptat cu fericirea, sa o intelegem altfel, mai profund, si am putea-o accepta ca pe o stare de fapt. Ei hai, nu te gandi acum ca daca o sa fii fericita nu o sa mai ai ce sa-ti doresti. Si chiar daca ar fi asa, ce ti-ai mai putea dori daca ai fi fericita in fiecare zi a vietii tale, de acum inainte, pana la sfarsitul ei? Ar fi chiar atat de rau?
Cum se prepara dragostea
De ce nu ne putem iubi daca ne iubim?
