Unde e acasa?

Cat de deprimant e sa te muti! Sa vezi toate lucrurile si cutiile adunate in mijlocul unei case noi, care nu iti spune nimic, despre care nu stii nimic, de cine a fost locuita inainte...Oribil! Din nefericire, lucrul asta ni se intampla de cel putin 2-3 ori in viata. Fireste, asta in cazurile cele mai fericite. Da, se poate sa existe si oameni care se nasc, tariesc si mor in aceeasi casa. Sa fie oare mai fericiti decat ceilalti? Sau mai plictisiti? Pentru ca una e sa redecorezi o casa, alta e sa te obisnuiesti cu un cu totul alt décor.

Sentimentul de stabilitate si siguranta pe care ti-l da propria ta casa, pe care nu o schimbi poate niciodata, este esential. Te ajuta sa intelegi viata intr-alt fel. Adica stii mereu ca tu ai o casa a ta, ca ai unde sa te intorci. Un fel de permanenta a obictului; ceva de care toti avem nevoie, pentru stabilitatea si siguranta noastra psihica.

Mi s-a intamplat adesea, dupa ce m-am mutat dintr-o casa, sa ma intorc acolo, in vis. De fiecare data se intampla un lucru ciudat: inca aveam cheile fostului apartament. Simteam ca intru fraudulos, pe un teritoriu care nu mai era al meu, dar nu ma puteam abtine sa nu revin acolo, in acel loc familiar care fusese pentru o vreme al meu.

Dar ti se poate intampla sa revii la fosta locuinta si cu ochii deschisi. Adica, sa pornesti spre casa, uitat de ganduri si sa te trezesti ca te indrepti spre fosta locuinta. Sau treci in acte, distrata fiind, fosta adresa.

Iata ca este totusi necesara aceasta stabilitate mintala a locului pe care il denumim casa noastra.

Oricum ar fi, ideea mutatului intr-o alta casa sperie pe mai toata lumea. Toata chestia asta ia o asa amploare incat nu mai stim unde ne este capul. Cand te muti dintr-o casa intr-alta, in acelasi oras, mai e cum mai e. Dar cand schimbi orasul sau tara, atunci lucrurile chiar ca se complica. Iti dai seama ca nu va fi suficient sa renunti la multe dintre lucrurile care par a nu-ti mai face trebuinta, dar si la tot felul de amintiri. Singurul lucru ce te poate stimula sa te aduni si sa te repliezi este ca noul loc, in care vei pleca, sa iti placa mai mult decat cel vechi. Sa vina cu ceva nou, incitant, sa iti schimbe viata intr-un mod placut. Atunci vei avea nevoie doar de timp si energie pentru a te adapta. Iar asta nu te va lasa coplesita de ce ai lasat in urma, de amintiri sau locuri placute pe care nu o sa le mai poti vedea atat de des.

Oricat ai fi de ordonata si atenta cu lucrurile tale, fie ca vei alege sa te ocupi singura de mutare sau sa lasi o firma sa iti ia aceasta greutate de pe umeri, tot te va bulversa intr-o oarecare masura.

Putini oameni reusesc sa se adapteze cu foarte mare usurinta unei astfel de schimbari. Sa nu se sinchiseasca de faptul ca biblioteca nu mai arata la fel si se gaseste intr-o cu totul alta camera, mobilierul nu are nimic in comun cu cel vechi, cunoscut, lumina nu mai cade la fel in sufragerie, zgomotele sunt cu totul altele, vecinii parca si mai dificili si carcotasi etc.

Daca stam sa ne gandim bine, la inceputul vietii noastre avem parte de noua luni de stabilitate. E drept, casa e cumva ambulanta, insa noi suntem complet securizati si in aparenta, lipsiti de orice dificultate de adaptare. Lucrul asta cred ca ne marcheaza intreaga viata. Venim pe lume cu ideea ca lucurile sunt constante, sigure, simple.

Ce experimentam dupa aceea, pe parcursul vietii, in functie de alegerile pe care le facem, face parte din propria noastra evolutie. Notiunea de aici si acum capata diferite valente. Iar acasa, poate capata si o notiune abstracta, desemnand doar locul in care ne aflam noi, la un moment dat in timp.