Cum m-am apucat de fumat 3

Asa se zice, ca daca se intampla de doua ori, vine si a treia. Si a venit si in cazul meu. Nu ca mi-as fi propus-o sau calculat-o. Asta cam spre sfarsitul liceului. Si nu pot spune ca m-a fortat anturajul, ca m-ar fi influentat cineva, ca m-am apucat de fumat ca sa imi “inec” amarul sau problemele. Pur si simplu, la un moment dat, m-am gandit eu asa ca ar fi “bine” sa o fac.

Asa ca m-am dus si mi-am cumparat un pachet de tigari si am inceput sa fumez. Si de data asta mama a reactionat ok. Adica nu a facut urat, nu m-a certat, nu mi-a interzis. Doar mi-a spus ca, fata fiind, ar fi de dorit sa nu raman fara tigari si sa ajung sa cer in stanga si in dreapta, ca nu da bine. Acolo, un foc, mai treaca mearga. Dar daca m-am apucat de fumat, sa fac in asa fel incat sa am tigari. Desigur, asta nu insemna ca de acum inainte aveam sa primesc mai multi bani de buzunar.

Mama nu a fumat niciodata in camera mea. Acolo era tabu; nu a intrat niciodata cu tigarea. Asa ca fumam amandoua, in sufragerie. Se mai intampla sa ramana ea fara tigari si sa ia una-doua de la mine; alteori se mai intampla si invers.

Am fumat si tigari mai bune, si mai proaste, si tigari de foi, am incercat si de-alea grele de tot, si trabuc. Tin minte ca de la doua fumuri dintr-un trabuc, m-a luat asa o ameteala ca nu m-am mai putut ridica din fotoliu. Mare tampenie si cu tigarile astea!

Cand m-am dus la bunici, m-am gandit eu asa ca pot fuma in fata lor. Vara-mea, care e cu 4 ani mai mare decat mine, fuma de ceva timp, dar niciodata in fata lor, desi amandoi stiau. Cand m-a vazut pe mine mi-a zis: “Fata, fumezi in fata lu’ tataie?!”. I-am spus ca ei oricum stiau si ca nu are nici un rost sa ne mai ascundem. Nu stiu cum reactionase bunicul cand au fumat ai lui copii, cert e ca noua, nepotilor, nu ne-a interzis. Stiu ca doar a incercat sa ne dojeneasca si sa ne spuna ca nu e sanatos. Dar atat.

Chestia asta, cu fumatul, a durat un timp. Dar nu am scapat chiar asa usor. Mama nu imi zisese nu, bunicii la fel, insa nu scapam de prietena mea cea mai buna. Daca nu ma batea la cap toata ziua buna ziua…ba ca nu e sanatos, ba ca nu imi sta bine cu tigarea in mana. Nu stiam cum sa mai scap de gura ei. In sinea mea, stiam ca are dreptate, dar…

Pe de alta parte, nu prea imi placea cum ma priveau unii oameni. Toate erau bune si frumoase, pana aprindeam o tigara. Dupa aia, parca eram alta persoana. Se uitau ciudat la mine si ii simteam ca nu prea mai voiau sa imi dea atentie. Asta nu mi-a picat prea bine.

Mai era si chestia asta, deosebit de ciudata la vremea aia, ca mama nu se opusese. Faptul ca fumam “la liber”, parca nu mai dadea nici un farmec. Copiii si adolescentii fac tot felul de trasnai, tocmai pentru ca le sunt interzise. Dar cand nu iti interzice nimeni, atunci parca nu mai e nici un chichirez.

Partea cea mai neplacuta, care a umplut de fapt paharul, a fost cand am constatat ca am ajuns sa dau aproape toti banii pe tigari. Nu prea mai era loc de carti, filme, prajituri. Iar asta nu prea era de acceptat. Plus ca mai era si gustul ala neplacut, de tutun, care imi ramanea in gura orice as fi facut.

Asa ca, dupa nici un an, am renuntat la fumat. Activ cel putin. Si am trecut la cel pasiv. Cat am stat cu mama, in aceeasi casa, singurul loc in care respiram aer nealterat de tutun, era camera mea. Treptat, a inceput sa imi displaca din ce in ce mai mult fumul de tutun, incat am inceput sa ma bucur si mai  mult de casele sau locurile in care nu se fumeaza. Tot la fel, am cautat (si reusit destul de bine) sa am in preajma mea oameni care nu fumeaza.

Stiu ca multe persoane care sunt fumatoare ma vor “uri”, dar abia astept sa se dea peste tot interdicitia de a se fuma in locurile publice. E oribil sa te duci intr-un restaurant, sa vrei sa mananci, si sa inghiti cu noduri din cauza fumului de tutun al celor de langa tine. La fel si in cafenele sau orice alt fel de localuri. Mai ales cand ai si copii cu tine. Ca sa nu mai zic de birouri.

Cand s-a interzis fumatul in facultate, a fost mare bucurie pentru toti cei care nu fumau. Unii chiar au renuntat la fumat pentru ca le era greu sau urat sa iasa pe scara, in spatele cladirii, mai ales iarna, in frig. Ca noua, celor care nu fumam, ne era si mai greu sa le inghitim mizeria cu care ne poluau aerul pe care il respiram, asta desigur, nu conta.

Asa ca, dupa trei tentative nereusite, am trecut de partea celor care sustin ca nu fumeaza, nu se simt atrasi de tigari si nici nu isi doresc fum de tutun in preajma.