Viata prin comparatie

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti foarte suparate si amarate si sa vina cineva sa va spuna ca exista alti oameni pe lumea asta, mult mai nefericiti decat voi? Asta ca si cum, durerea voastra, necazul sau supararea, problema pe care nu o puteti rezolva, s-ar topi la auzul unor astfel de cuvinte. E drept, exista intotdeauna oameni mai nefericiti decat noi. Dar asta nu inseamna ca prin comparatie, boala sau problema altcuiva, ne-ar vindeca pe noi sau ne-ar face sa suportam mai usor momentele prin care trecem.

Uneori se intampla ca pentru moment, daca stam sa ne gandim bine, problemele noastre nu sunt chiar de nerezolvat. Ne creeaza neplaceri, ne fac sa trecem printr-o perioada grea, dar ea va trece. Si, intr-adevar, cum putem noi compara asa ceva cu o boala incurabila a cuiva?!?

Din nefericire, astfel de comparatii, de trimiteri, ne pot ajuta doar intr-o foarte mica masura, pe o perioada foarte scurta de timp. Viata ta nu o poti trai prin comparatie cu a celorlalti! Chiar daca ai incerca sa faci asta, tot nu ai reusi.

Un alt paleativ de genul asta sunt filmele si serialele de televizor. Lasand la o parte, fie si numai pentru o ora, gandurile grele, tristetea si problemele personale, incercam sa traim o alta viata: cea a personajelor din film. Si cam la fel se intampla si atunci cand citim. Ne transpunem intr-o alta lume, intr-o fictiune care ne indeparteaza pentru o scurta vreme de noi insine. Uneori ne putem inspira din experientele altora, ne pot veni idei sau, prin comparatie, ne gandim ca totusi nu o ducem atat de rau pe cat ne plangem. Dar asta pana in momentul in care ne aflam din nou fata in fata cu realitatea, cu propria noastra viata, in care avem nevoie de solutii si alinari.

Cand te-a parasit iubitul, sufletul iti este negru de durere si suparare, nu te poate alina cu nimic nenorocirea semenului tau. Suferinta ta nu poate trece usor. Ai nevoie sa intelegi, sa o depasesti si sa iti vezi de viata pe mai departe. Iar pentru asta iti trebuie timp. Uneori chiar foarte mult timp.

La fel si o boala “obisnuita” paleste in comparatie cu una care lasa sechele majore, ireversibile. Durerea ta fizica, imposibilitatea de a functiona ca de obicei nu se estompeaza catusi de putin cand vezi la stiri cine stie ce nenorocire a altcuiva.

Cei care incearca sa te determine sa nu te mai plangi, nu fac altceva decat sa incerce sa iti distraga atentia. Si asta pentru ca nu au solutii sau sfaturi adevarate pentru tine. Stiu si ei, la fel de bine ca si tine, ca durerea ta nu va disparea atat de simplu. Astfel de oameni ar face mai bine sa incerce sa vina cu idei sau sfaturi utile, sa te sustina sau, daca nu gasesc ceva mai bun de spus, doar sa taca si sa te asculte. In definitiv, chiar si atat poate fi de ajutor in momentul durerii tale. Faptul ca nu te mai simti complet singura in durerea ta.

Si, pentru ca nu putem trai asa, comparandu-ne pe noi, viata noastra cu a celorlalti, la fel nu putem judeca pe cei care se bucura atunci cand noi suntem triste si ne este greu. Fiecare isi duce singur povara, isi gaseste propriile solutii. Si, daca stai sa te gandesti bine, nu te-ar ajuta cu nimic daca ceilalti ar suferi alaturi de tine. Din contra, asta te-ar face si mai nefericita, te-ar trage in jos. Faptul ca ii vezi pe ceilalti cum isi continua viata, cum se bucura de momentele lor de fericire, nu poate decat sa te incurajeze ca soarele va rasari din nou si pe strada ta. Si doar de tine depinde lucrul asta. Iar asta nu e putin lucru. Odata ce ai constientizat asta, iti vei da seama de propria ta putere, de potentialul de a-ti reveni, a lua-o de la capat, iar si iar, pana vei fi fericita si multumita cu viata pe care o ai.