Cum sa NU ne castram barbatii

Vedem uneori cupluri pe strada, in magazine, in restaurante sau chiar intre prieteni, iar ea il cicaleste in permanenta pe el. Orice ar face el nu e bine. Situatia e disconfortabila pentru cei care participa, vrand nevrand dar, mai ales pentru el, pentru barbat.

Mamele “invata” ca nu e bine sa isi certe copiii in public, sa ii pedepseasca si sa ii umileasca de fata cu altii. Asta e un semn de lipsa de respect fata de copil, prin care micutul isi pierde increderea si respectul de sine. Daca pentru un copil e atat de traumatizant, inchipuiti-va cum se simte un barbat care e minimalizat de o femeie, in public.

Ce inseamna de fapt sa castrezi un barbat? Adica sa il cicalesti, sa ii tai elanul, sa il faci sa se simta mic si neputincios, inutil.

Cuvantul castrare, in acceptiunea lui obisnuinta, ne duce cu gandul la eliminarea testicolelor unui barbat. Adica, demasculinizarea lui fizica. Un procedeu care se folosea pe vremuri, ca pedeapsa sau, in cazul unor tineri, pentru a li se pastra intacta vocea de tenori. Oricum am lua-o, este un act impotriva firii, ceva care modifica in mod ireversibil personalitatea barbatului.

Cand lucrul asta se face psihic, repercursiunile pot fi si mai traumatizante. Fiecare barbat se apara cum poate, daca are puterea si vointa sa faca lucrul asta. Si, in unele cazuri, cu cat se apara mai tare, cu atat este atacat mai acerb de catre femeie. In esenta, este de fapt un mecanism de functionare intre cei doi membrii ai cuplului.

Printr-o astfel de comunicare defectuoasa, castratoare pentru barbat, femeia ii transmite toate nemultumirile ei. In aparenta, ele se refera la ceea ce acesta NU stie sa faca, NU poata sa faca sau alege sa NU faca. Sau nu face suficient de bine. De la micile indeletniciri de pe langa casa, la cumparaturi, reparatii…orice. Dar, de fapt, ceea ce starneste tot acest “atac” contra barbatului, este nemultumirea ei fata de relatia lor sexuala.

Foarte rar se intampla ca o femeie satisfacuta sexual de barbatul ei sa devina cicalitoare. Atingerea orgasmului determina producerea unor hormoni care, eliminati in organism, dau o stare de bine, o multumire sufleteasca ce nu lasa loc de intristari si nemultumiri. Chiar din contra.

In orice relatie de cuplu este vorba de doua persoane: ea si el. El nu poate fi facut pe deplin responsabil de faptul ca ea nu reuseste sa atinga orgasmul. Asta e mai mult de datoria ei. E ceva ce ea are nevoie sa obtina. Daca nu reuseste sa comunice suficient cu el, sa se inteleaga atat de bine incat sa fie amandoi satisfacuti sexual, inseamna ca relatia lor nu functioneaza cum si-ar dori ei.

Daca stam sa ne gandim bine, o ajuta cu adevarat pe femeie sa il tot cicaleasca si sa il minimalizeze, sa il umileasca pe barbat? Rezolva asta problema lor din dormitor? Fireste ca nu.

Luand in considerare aceste lucruri si pornind de la termenul initial, de castrare, putem obtine si efectul invers.

Adica, ea vrea ceva de la el? Ei bine, atunci cand ii cere, sa faca apel direct la masculinitatea lui. Ce vrea barbatul sa simta in prezenta unei femei? Ca e puternic, ca el poate, ca se descurca, ca e in stare, ca stie…

Iar modalitatile sunt simple si nenumarate. Fireste ca ea e in stare sa schimbe un bec, o siguranta, sa duca gunoiul, sa faca niste cumparaturi s.a.m.d. Dar poate, la fel de bine, sa ii ceara ajutorul lui. Formule de abordare ar fi cu duiumul: “Cred ca nu ma descurc sa fac asta. Poti sa ma ajuti de rog?; De data asta chiar am nevoie de ajutorul tau.; Fii bun te rog si fa tu aia. Eu am incercat si nu mi-a reusit”….Si tot asa.

Acum, dupa ce a fost astfel apelat, barbatul va pune in balanta lenea si indispozitia lui de a se implica in astfel de treburi si reusita lui fata de esecul femeii. Orgoliul barbatului e un apanaj foarte important, de care nu se poate lipsi nicicum. Mai bine face un mic efort si iese “invingator”; adica, e EL cel care a putut, care a rezolvat ce era de rezolvat.

Si, in cazul acesta (fericit), el va ramane cu “laurii”, iar ea se va bucura de participarea lui si il va gratifica sub o forma sau alta. In concluzie, amandoi vor fi multumiti.

Cu totii incercam sa ne tinem tari, sa fim cei puternici. Dar, in sinea noastra recunoastem ca suntem mai toti niste sentimentali si niste sensibili. Si, pentru asta, raspundem usor, in mod pozitiv, la orice fel de incurajare, sustinere, gratificare.

Constati cu mahnire ca barbatul tau nu e atat de descurcaret cum ti-ai dori? Ei bine, foloseste acea zicala care spune ca in spatele unui barbat de succes, sta o femeie inteligenta. Fa uz de cunostintele si aptitudinile tale si incearca sa ii transferi lui, fara sa il lezezi, in asa fel incat sa reuseasca ceea ce ii ceri sau isi propune sa indeplineasca. Il vezi ca incepe sa isi exprime temerile, e descurajat, nu are incredre in el, vino in ajutorul si suportul lui cu cateva vorbe bune. Uneori, doar de atat au nevoie ca sa duca un lucru la bun sfarsit. Ei stiu ca pot, simt asta, dar au nevoie de participarea voastra, a femeilor, sub forma de incurajare si sustinere. E chiar asa greu?

Invata sa fii asertiva, sa fii alaturi de barbatul tau, sa il sustii in fata celorlalti si nu sa ii dai in cap, ori de cate ori ai ocazia. Chiar daca nu o faci de fata cu altii, el tot ca pe o lovitura o simte si, in loc sa incerce sa rezolve, va da gres, isi va pierde cumpatul si isi va varsa nervii pe tine. Si astfel ramaneti in acest cerc vicios, relatia voastra ne facand altceva decat sa va consume, in loc sa va multumeasca si sa va faca fericiti ca sunteti impreuna.