Profesorul de matematica

N-am inteles niciodata de ce profesorul sau profesoara de matematica trebuie sa fie un zbir, un om intransigent, foarte pretentios si pe care elevul sa il stie de frica. Oricum, cei mai multi din profesorii de matematica au faima asta. Si renumele li se tranmite din generatie in generatie, elevul de nivel mediocru si mic tremurand ca varga de frica cand este scos la tabla sau ascultat. Dar se poate inca si mai rau. Sau se putea.

Nu stiu cum mai e acum in invatamantul de Stat, dar inainte de ’89 invatatorilor si profesorilor le era permis sa corectioneze elevii cu cate o bataie. Uneori zdravana. Oare de ce credeau ei atunci, unii profesori, ca teroarea psihologica si fizica fac parte din sistemul pedagogic?

Eu am avut parte de doi astfel de profesori: unul in scoala generala si unul in liceu. Si iar nu inteleg de ce aveau ei impresia ca bataia o sa ne bage noua in cap, matematica. Nu cred sa fi reusit vreodata vreun porfesor o astfel de performanta. Da, se poate ca unii sa fi invatat de frica, dar se stie ca o astfel de invatatura nu e de lunga durata si de cele mai multe ori poate naste tot violenta. Sau daca nu violenta, ura, si iar nu e bine.

Unul din cei doi profesori, cel din generala, era un profesor foarte bun, desi nu un pedagog nemaipomenit. El avea metoda, dar omitea un lucru: nu este posibil ca toti elevii sa devina matematicieni sau sa le placa matematica si sa o inteleaga. Si, oricate palme, suturi in fund, tras de perciuni, de urechi, palme peste ceafa sau peste urechi, pumni impartea el, mai ales baietilor pe care n-am inteles eu prea bine atunci de ce ii ura, tot nu reusea sa o scoata la capat cu noi. Si daca ar fi fost numai violenta fizica! Dar mai era si umilinta. Da, unii profesori se hranesc si din asta (cei sadici, fireste!): din a-i umili pe elevi. Pentru astfel de profesori nu e indeajuns faptul ca elevul e terorizat, ca frica ii intuneca si bruma de intelegere pe care o mai are pentru cifre si socoteli, nu, el mai trebuie si umilit. Fireste, in fata intregii clase. Chiar daca mare parte din elevii acelei clase, cand si cand, au parte de acelasi tratament.

Si cum poate fi un profesor sadic?!? Sever, intransigent si din cale-afara de cinic. Ii trimitea pe elevi la baie sa spele buretele si sa il stoarca bine. Daca nu era suficient de stors, asa cum voia profesorul, restul de picaturi ramase erau stoarse in capul elevului. Sincer ma indoiesc ca aceste picaturi murdare de praf de creta reuseau sa inlesneasca intrarea teoriilor si demonstratiilor in mintea elevului. Dar circul continua, spre delecatarea profesorului, care se credea mare destept, se simtea in control, pentru ca, nu-i asa, avea painea si cutitul si niciun elev nu avea curajul sa obiecteze sau sa se planga.

Pana intr-o zi. Sau, mai bine spus, intr-o seara. Profesorul cu pricina preda si la liceu. Iar la liceu se mai schimba nitel lucrurile. Adica, atat bataia cat si umilinta provocata sunt mai greu de suportat, mai ales de baietii care incep sa curteze fetele. Plus ca mai e vorba si de teritoriu, testosteron si chestii din astea pur barbatesti.

Astfel de profesori au credinta ca se pot purta in felul acesta la nesfarsit; nu stiu unde e limita, pentru ca ei, pe cea a bunului simt, au intrecut-o de mult, de cand au tras prima lovitura unui copil, unuia mai mic decat el, care nu se poate apara nici fizic, nici moral. Din nefericire, asa cum se intampla si in unele familii, violenta este acceptata pana la un punct. Dupa care, copilul, adolescentul sau tanarul se razvrateste, se apara si pune punct durerilor si umilintelor, eventual apeland tot la violenta.

Intr-o seara, dupa incheierea cursurilor, un grup de elevi l-a asteptat pe profesor la iesirea din liceu, i-au aruncat o haina in cap si l-au batut pana l-au lasat lat, de a ajuns la spital. Fireste, dupa acest eveniment, profesorul cu pricina si-a reorganizat pedagogia si a tratat altfel elevii. Dar era nevoie sa se ajunga acolo?

Una e sa fii profesor apreciat, strict, pretentios si respectat pentru corectitudine, alta e sa fii un zbir in fata caruia toti elevii tremura de frica si isi uita pana si numele.