Doi 'poluanți eterni', asociați cu o formă agresivă de cancer de sân, arată un studiu

Studiul a identificat o asociere între cancerul de sân cu receptori de estrogen negativi (ER-negativ) și două substanțe chimice întâlnite pe scară largă: acidul perfluorooctanoic (PFOA) și acidul perfluorooctansulfonic (PFOS).

Femeile care prezentau concentrații mai mari ale acestor substanțe în sânge aveau o probabilitate mai mare de a dezvolta acest tip de cancer. Cercetătorii nu au identificat, însă, nicio legătură clară între niciuna dintre aceste substanțe chimice și riscul general de cancer de sân.

Ambele substanțe chimice aparțin unei familii mari de substanțe per- și polifluoroalchilice, denumite în mod obișnuit PFAS. Acestea au fost utilizate în numeroase produse de larg consum și sunt adesea descrise drept 'poluanți eterni', deoarece rezistă la procesul de degradare în mediu. De asemenea, ele se pot acumula în organismul uman unde pot rămâne ani la rând.

'Femeile merită răspunsuri clare cu privire la modul în care substanțele chimice din mediul înconjurător le pot afecta sănătatea', a declarat Robert F. Kennedy Jr., secretarul Departamentul de Sănătate și Servicii Umane (HHS) din care face parte NIH, adăugând că 'acest studiu al NIH face legătura între două substanțe chimice persistente cu un risc mai ridicat de cancer mamar ER-negativ și necesită investigații suplimentare'.

Rezultatele studiului au fost publicate în revista științifică Journal of Clinical Oncology.

Cancerul de sân ER-negativ se deosebește de formele mai frecvente ale bolii, deoarece celulele tumorale ale acestuia nu dispun de receptorii care permit estrogenului să stimuleze creșterea cancerului. Aceste cancere sunt adesea mai agresive și au, în general, o evoluție nefavorabilă comparativ cu tumorile care răspund la estrogen.

În pofida gravității acestor informații, cercetătorii dispun de o cantitate relativ mică de date cu privire la factorii care cresc probabilitatea ca o femeie să dezvolte cancer de sân ER-negativ. Noile descoperiri sugerează că expunerea la anumiți 'poluanți eterni' din mediu ar putea reprezenta unul dintre factorii care contribuie la aceasta.

'Descoperirile noastre, pe care le-am confirmat printr-o meta-analiză a cercetărilor anterioare, indică faptul că anumite PFAS, inclusiv PFOA și PFOS, sunt asociate cu un risc mai mare de cancer mamar ER-negativ, un tip mai agresiv de tumoare, cu puțini factori de risc cunoscuți', a explicat dr. Alexandra White, cercetătoare în cadrul NIH și conducătoarea studiului.

Pentru a investiga această posibilă legătură, oamenii de știință de la NIH și colaboratorii lor au examinat probe de sânge recoltate cu ani în urmă, înainte ca participantele să primească un diagnostic de cancer. Cercetătorii au măsurat concentrațiile a 17 substanțe chimice PFAS diferite, ceea ce le-a permis să compare nivelurile de expunere anterioare cu evoluția ulterioară a cancerului de sân.

Rezultatele au evidențiat diferențe substanțiale în cazul a două substanțe chimice. Femeile din grupul cu cea mai mare expunere la PFOA au prezentat o rată cu 67% mai mare de cancer de sân ER-negativ comparativ cu cele din grupul cu cea mai mică expunere. Această asociere a fost și mai semnificativă în cazul PFOS, grupul cu cea mai mare expunere înregistrând o rată cu 93% mai mare, aproape dublă comparativ cu persoanele din grupul cu cea mai mică expunere.

Aceste procente reprezintă diferențe relative între grupuri, nu probabilitatea absolută ca o anumită persoană să dezvolte cancer de sân, au notat cercetătorii. Constatările stabilesc, de asemenea, o asociere, nu o dovadă că substanțele chimice cauzează direct boala.

Analiza a utilizat date din 'Sister Study', un proiect major de cercetare condus de Institutul Național de Științe ale Sănătății Mediului (NIEHS) al NIH. Între 2003 și 2009, studiul a recrutat 50.884 de femei cu vârste cuprinse între 35 și 74 de ani din toate regiunile Statelor Unite și din Puerto Rico. Participantele nu aveau cancer de sân la momentul înscrierii, deși fiecare avea o soră care fusese diagnosticată cu această boală. Pentru studiul privind PFAS, cercetătorii au analizat date de la 1.609 de femei care au dezvoltat ulterior cancer de sân și de la un grup utilizat pentru comparație, format din 2.269 de femei.

Deși PFAS pot rămâne în mediul înconjurător și în organism pentru perioade îndelungate, cercetătorii au subliniat că expunerea nu este neapărat inevitabilă.

Constatările studiului ar putea contribui, în cele din urmă, la identificarea unor noi modalități de reducere a riscului de cancer mamar agresiv.

Cercetătorii sunt, de asemenea, interesați să înțeleagă modul în care aceste substanțe chimice ar putea influența dezvoltarea cancerului. Deoarece cele mai puternice asocieri au apărut în cazul tumorilor care nu au receptori de estrogen, rezultatele sugerează că PFAS ar putea acționa prin procese biologice care nu au legătură cu semnalizarea hormonală, procesul prin care organismul folosește hormoni pentru a transmite instrucțiuni către alte celule și pentru a coordona funcții ale corpului.

Printre explicațiile posibile se numără modificări ale activității genelor sau probleme la nivelul sistemului imunitar. Cu toate acestea, studiul nu a investigat în mod direct aceste mecanisme, astfel încât implicarea lor rămâne incertă.

Deși PFOA și PFOS au fost în mare parte eliminate treptat și înlocuite cu alți compuși PFAS, cantități măsurabile din ambele substanțe sunt încă prezente în organismele majorității oamenilor.

Persistența lor înseamnă că expunerea la aceste substanțe chimice mai vechi rămâne un potențial risc pentru sănătatea publică.

Conform cercetătorilor, este nevoie de investigații suplimentare, care să se concentreze asupra populațiilor cu o expunere mai mare la PFAS, precum și asupra grupurilor care prezintă rate mai ridicate de cancer de sân ER-negativ.

Totodată, oamenii de știință trebuie să stabilească dacă substanțele chimice mai noi, introduse ca înlocuitori pentru PFOA și PFOS, prezintă riscuri similare pentru sănătate.