O tara de oameni fericiti

De în Oaza de carte 14 sep 2010

Va rog sa luati la cunostinta ca titlul e ironic. Mai ieri, scriitoarea Ivona Boitan („Cu sange rece si albastru” si „Hotii de timp”) povestea pe blogul propriu ca a asistat la o discutie intre doua doamne. Doamnele in cauza au ajuns la concluzia suprema: cititul e doar pentru oamenii nefericiti. Asa ca imi permit si eu sa trag concluzia suprema – ca deh, fiecare cu mintea lui, adica cu cat are. Deci suntem o tara de oameni foarte, foarte, dar foarte fericiti. Ma gandeam doar cat de nefericiti sunt suedezii. Imaginati-va o tara cu o populatie de doua ori mai mica ca a noastra care citeste de trei ori mai mult.

Pai nu e clar? Acolo depresia e la ea acasa. Oamenii aia sunt atat de depresivi incat nu stiu cum n-au disparut de pe fata pamantului pana acum.

Eu zic asa, daca fericirea te indeamna la necitit, macar am rezolvat un mister. Si un mister de proportii e mai bine decat nimic. Zau ca e.

Asa am ajuns la concluzia – de altfel nici nu aveam cum sa nu ajung la ea – ca eu sunt un om tare nefericit. Citesc cam mult. Poate ca ar trebui sa ma las de treaba asta. Si asa e greu. Sa urmaresti toate literele, sa intelegi povestea, sa iti amintesti personajele. Zau ca e dificil. Mai bine o telenovela buna sa rumegam si sa lacrimam impreuna, cand, in cele din urma, eroii principali, dupa multe chinuri, reusesc sa faca nunta mare si frumoasa care dureaza ca in basme.

Intrebarea mea e cat de nefericiti sunt oamenii aia de se chinuie sa scrie cartile alea. Poate ca ar trebui sa afle si ei ca scriu pentru deprimati. Si numai un deprimat poate scrie pentru un alt deprimat. Oi gresi eu, de unde sa stiu, ca inca nu am aflat toate misterele si am impresia ca nici nu-mi va iesi vreodata.

Problema e ca nu e deloc usor sa scrii o carte, fie ea chiar si una proasta. In fine, de fapt cine decide daca e buna sau proasta? Dar, revenind in tarcul nostru, asa cum spuneam, sa scrii o carte nu e chiar ca si cum ai merge pe bicicleta. E munca, e transpiratie, creierul se incinge, imaginatia o ia razna. Uneori nu-ti iese, alteori te duce pe culmea disperarii. E o meserie ca oricare alta, pentru ca, desi in Romania nu exista notiunea, scrisul e o meserie. Si nu scriitura ziaristica. Chiar si cartile fac parte din categorie. Pentru ca un autor profesionist se numeste muncitor cu norma intreaga.

Stiu, lumea are impresia ca autorul e tipul (tipa) ala boem, care umbla aiurea pe strada. Mereu cu capul in nori. Nu e deloc asa. Dar, daca niste oameni reusesc sa tot traga diverse concluzii, atunci, zic eu, sa-i lasam sa traiasca si cu ideea asta a scriitorului boem. O da bine la cititor. Adica la deprimat.

Acum, in mod firesc, ma intreb si eu ca tot omul, nici prea prost, nici prea destept: asta o fi scuza prostilor de-a nu citi?  

Oana Stoica Mujea

Tag-uri: , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 2

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

penelopa tufis (26.10.2010, 13:54)
Hello,
Pot sa ma alatur voua nefericitilor? Fiecare week-end are target " sa citesc macar 2 ore", evident datorita "nefericirii" care ma inunda.
Ciudat este ca ma simt armonios "nefericita" cu o carte (reala, nu virtuala) in miini, dind pagina dupa pagina (atit cit imi permite timpul).
Si in fond nu e nevoie "unanimitate intru fericire". Asa, pentru diversitatea existentei planetare sunt necesare ambele aspecte.

Penelopa Tufis
Răspunde-i
Loredana (23.10.2010, 12:34)
Intru si eu aici sambata si ma uitam la alte articole ale tale. Citesc titlul - inceput promitator imi zic de o zi de sambata cu soare afara - dupa o veste potrivita primita.

Si dupa aceea ma loveste fix in moalele capului concluzia: e clar. Sunt un om nefericit - nu de alta, dar la cat citesc...

Apoi incerc sa imi caut o salvare, sa privesc totul si sa gasesc ceva frumos in concluzie. Si am gasit.
Faptul ca-s inconjurata de oameni la fel de nefericiti ca mine. De scriitori si/sau de cititori.

Culmea e ca in lumea mea de nefericiti nu ni se pare ca suntem nefericiti. Si-atunci e totul o iluzie?

Cat despre intrebarea ta de la final, Oana, nu-i asa ca pentru orice se gasesc scuze si ca unele sunt, uneori, dar doar uneori, ingenioase?
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Oaza de carte
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
15 iul