Nu o sa incep sa arat cu degetul Ministerul Culturii care doarme, veghind doar asupra muzicii clasice, baletului clasic si tot ce tine de arta plastica, nu o sa arat cu degetul toti pacalicii care profita de asta, care au ratat in domeniul lor de pregatire superioara (daca exista) si spurca scena cu ineptiile lor sonore, nu o sa arat cu degetul publicul care aplauda asa ceva (caci fara ei, acesti pacalici ar fi nefunctionali) – sunt prea multe care nu se vad, sunt prea multe care nu se spun si, sincer, nu am niciun chef sa dau ocazia unora sa sara la gatul meu cu nesimtire.
Si, in fine, nu o sa arat cu degetul spre presa corupta care ar trebui sa fie in slujba culturii, veghind ca oamenii cu har sa fie protejati de cei fara har si fara scrupule. Am fost intrebata in nenumarate randuri: de ce taci? De ce nu spui nimic? Va raspund acum si sper sa nu ma mai intrebati niciodata: tac pentru ca nu eu trebuie sa vorbesc. Voi, care stiti adevarul, trebuie sa vorbiti si sa va revendicati campionii. Refuz sa ma mai expun. Prefer sa ingrijesc de sufletul meu si sa il pregatesc pentru ziua in care voi muri.
O, stati linistiti, despre mine nu veti auzi ca m-am aruncat de pe bloc sau mai stiu eu de pe ce cladire. Sufletul meu e ceva mai avansat in pregatirea catre viata vesnica pentru a ma lasa paclita de ispitele care sunt cele mai puternice in post. Si, desi imi este si mie frica uneori pentru ca, sincer, nu mai am nici o solutie, cata vreme cred in Bunul Dumnezeu imi revin repede, nu are de ce sa imi fie frica. Ii multumesc in fiecare seara la culcare pentru toate binefacerile pe care mi le-a dat, si in fiecare dimineata pentru ca a hotarat sa ma lase sa mai traiesc o zi. Pentru ca doar ziua de azi ne apartine si e darul lui Dumnezeu. Ziua de maine poate sa nu mai fie. Si daca va fi sa nu mai fie, trebuie sa fim pregatiti pentru Judecata.
Mmm? Cati dintre voi va traiti viata asa? Cati dintre voi stiti despre cele 12 trepte ale pacatului? Sunteti in fiecare zi atat de expusi si credeti ca Dumnezeu nu exista daca permite ca unui inger al Lui sa i se intample asa ceva, dar ce nu stiti e ca Dumnezeu este cel mai trist cand un muritor ajunge sa se lase biruit de ultima treapta a pacatului. Dumnezeu nu poate interveni din cer ca sa ne salveze. Fiecare trebuie sa constientizeze in primul rand lupta pentru protejarea sufletului sau, sa constientizeze de fapt ca are un suflet si ca singurul lucru care conteaza este sa traiasca viata in asa fel incat sufletul sa fie in permanenta vegheat.
Traim vremuri de adanca ispita si prea multe lucruri nu se spun. Nu am decat un singur sfat sa dau: vegheati asupra sufletului vostru. El e singurul care conteaza. Si nu subestimati sensibilitatea unora din jurul vostru. Daca ati stiut ca aproapele vostru e in primejdie si mai rau l-ati impins catre disperare, la Judecata de Apoi veti plati. Sunt penibila? Mai ganditi-va... Nu veti fi judecati doar pentru lucrurile rele pe care nu le-ati facut ci mai ales pentru faptele bune pe care le-ati fi putut face si nu le-ati facut. A stat in puterea voastra sa faceti fapta buna si ati ales sa intoarceti capul si sa ignorati o primejdie reala. Si aceasta poate fi o cauza care poate arunca un suflet sensibil in iad.
Sarbatori la castel
Apetit de copil
