Traim un secol care colcaie de absolventi de ASE. Iar legile marketingului au ca valuta forte nu banii – cat increderea. Te intorci zilnic acasa invinetit de replici – si te intrebi cine a fost cu adevarat sincer cu tine. Ai internet, ai smartphone… poti primi sute si sute de mesaje … Si totusi tanjesti dupa vremea cand nu aveai toate astea – dar venea postarita cu un teanc de scrisori. Dorinta de comunicare de atunci cand calculatorul era … in crestere – este acum la degetul mic. Vrei sa afli ceva, afli cu un simplu search pe Google sau un simplu e-mail trimis rapid , fara multa palavrageala.
Marturisesc ca nu sunt genul care vorbeste mult la telefon. Prefer sa intalnesc persoana in fata ca sa vorbim. Fireste, daca nu e in orasul meu, ar fi mai multe de aflat si conversatia ar avea motive sa fie mai prelunga. Dar nici atunci nu stau la taclale. Scurt , la obiect – si gata. Mai merg uneori pe strada si intamplator vad persoane care vorbesc la telefon. Si prind fara sa vreau franturi de conversatie. Ce risipa de energie... Dar na, poate ele au placerea asta sa vorbeasca. Mult.
Ma interb cat la suta din concersatia aceea e cu adevarat sincera. Cand stai singura in fata unei coli de hartie parca altfel se deschide sufletul. Si e suficient sa te pornesti pe scris – ca pur si simplu nu te mai poti opri. Parca o lume intreaga prinde viata – amintiri, ganduri, secrete… Poti sa glumesti sau sa plangi … hartia asteapta sa fie umpluta de tot ce-ti trece prin cap – dar totul e trecut nu doar prin filtrul imaginatiei– cat mai ales cel al sinceritatii. Si nu e – pur si simplu nu e acelsi lucru ca atunci cand tastezi la calculator.
Am citit de ziua mea onomastica o scrisoare primita de la prietena careia i-am facut la randul meu bucuria unei scrisori de ziua ei. Nici nu si-a propus, cred , sa imi faca o bucurie de ziua mea, pur si simplu asa s-a nimerit. Aveam calculator, smartphone… aveam totul la dispozitie pentru a primi mesaje de ziua mea – si am primit, ce-i drept, o gramada – dar nici un mesaj nu m-a bucurat atat de mult ca acest plic simplu, clasic. Cand cineva iti scrie asa o scrisoare – ai garantia ca ai facut macar un lucru bun in viata asta. E pur si simplu minunat. Si cred ca vreau sincer sa tin legatura cu prietenii mei plecati in strainatate – sa ne scriem scrisori – chiar daca putem comunica prin Internet. Sa ne oprim putin in fata unei coli de hartie si sa scriem exact ce simtitm unii pentru ceilalti. Face extraordinar de bine. Sa deschizi o scrisoare – pentru scrierea careia cineva s-a oprit din tavalugul zilnic – si sa descoperi ce insemni pentru o persoana care nu face parte din existenta ta zilnica – dar pe care ai influentat-o si ai ajutat-o fara macar sa-ti fi dat seama – tocmai pentru ca ai potentialul de a influenta pozitiv, de a face bine prin simpla existenta ta, prin simplul gest de a canta un cantec – fara sa-l fi dedicat macar in mod special persoanei in cauza – si totusi, iata, ai facut un om sa zambeasca. Ai invins un demon si ai salvat un inger.
Am raspuns la scrisoare pe loc – si am si expediat-o in aceeasi zi. Daca nu fac asta – imediat- alte si alte prioritati navalesc peste tine, ucigand pornirea sincera de a comunica cu adevarat.Dar se pare ca m-am grabit, prietena s-a mutat deja din Bucuresti. Nu-i nimic, mai scriu o data. Daca costa atat de putin sa faci un om fericit, merita...
Conserve de ardei iuti-iuti-iuti
Fir-ar el sa fie de shake de slabit!
