Sarbatori la castel

Am intredeschis ochii si, intelegand unde sunt, i-am inchis la loc, zambind. E Craciun, prima zi si sunt in camera Haiducului, Castelul Lipanilor. Din nou, in acest Hogwarts din Tarcau, dar definit de un alt soi de "magie". M-am conformat si am lasat fereastra intredeschisa in asteptarea haiducului, asa cere regula camerei. O fi venit chiar Sapte-Cai, saracul dar , vazand ca are de rapit o mandra care nu incape in pat, s-o fi razgandit, stergand-o in varfurile picioarelor din camera, apoi pe calul sau ca vantul si ca gandul, "hai cutat, cutat, cutat/ de trei ori te-am ascutat/dar decat c-un muieroi/ mai bine sclav la ciocoi, maaai!!!'
OK, sa ma dau jos din pat. Aaauch. Oare de ce am capul atat de greu? Retoric fireste. Mai stau un pic.
Am recapitulat cu ochii inchisi: a fost un Ajun de Craciun cu tot tacamul, inceput cu o degustare de vinuri cu gazda, acelasi Stefan Vuza (desi eram inca pe antibiotic, m-ar fi durut inima sa refuz un pahar de vin rosu la semineul castelului dar Stefan m-a asigurat ca nu ma va afecta daca beau un vin bun, eventual o sa ma doara un pic capul). Am continuat cu impodobitul bradului, un superb brad natural cumparat din Cluj – Stefan a hotarat sa fie in trend si sa impodobeasca un brad in doua culori – alb si albastru. Asta facusem si eu inainte de a pleca de acasa iar acum am avut bucuria sa fac acelasi lucru dar cu un brad mult mai mare si natural pe deasupra, impreuna cu  Cezara, frumoasa lui sotie si cele doua fetite ale lui. Pe masura ce inaintam in impodobitul bradului, se alaturau si ceilalti invitati care, ajunsi la castel, erau trimisi sus la brad. Ne salutam de bun gasit, apoi se alaturau si ei echipei. Cand am terminat, erau toti invitatii ajunsi in jurul bradului.

A fost un Craciun mai restrans ca numar comparativ cu cel de anul trecut dar ceva mai sudat. Am impodobit bradul cu totii, am primit colindatorii, am vazut mai de aproape si Irozii, celebra sceneta care se joaca de Craciun si despre care invatasem la Istoria Teatrului. Se pastreaza traditiile in Tarcau, Piatra Neamt, iar Stefan are o placere speciala in a intreba pe toti colindatorii de unde sunt, stie ca vin si copii din satele invecinate. Intrebarea insa pe unii ii bloca pe moment, multi raspundeau din reflex: "De aici!"(adica din Tarcau) Stefan se amuza si zicea da? Si voi locuiti aici?( in castel). Niste pusti au stat un pic pe ganduri apoi au raspuns victoriosi: din Romania!

Cei mai frumosi insa au fost doi copilasi de trei ani, un baietel si o fetita, insotiti de mamica acesteia. Mititei si bucalati, cu fularasele coborate de la nasuc sub barbie, cu clopotei in maini si zambete aproape circulare. S-au pornit pe colindat cu niste voci cristaline, usor peltici… Serios, oameni buni, trebuia sa fii de fier sa nu te topesti, privindu-i. Am devenit instantaneu cu totii backing vocals, "Domn, domn sa-naltam", spre bucuria celor doi ingerasi care nu pareau sa aiba nici un dram de emotii, cantau insufletiti, cu ochii sclipind de bucurie sa aiba asa o asistenta "profi". La final am izbucnit cu totii in aplauze si urale, spre bucuria uriasa a acestora dar si a mamei care ii insotea. Absolut superb  moment.
Chiar daca nu am avut onoarea sa fiu rapita de un haiduc, am coborat mai mult decat fericita sa iau micul dejun cu invitatii ca sa comentam momentele din Ajun. Haiducul vine intotdeauna, trebuie doar sa te gandesti la el si va veni. Chiar daca numai in gand…
 
Tot Craciunul a fost la fel de fain ca cel de anul trecut, am fost din nou la colindat pe la familii din zona, doar ca de data asta am fost mai multi. Cu cat sunt mai multi, cu atat e mai bine primita colinda. E fantastica bucuria pe care o simti cand primesti colindatorii dar parca e si mai mare cand esti tu cel care aduce Vestea Buna. Iar bucuria pe care o aduci in sufletul celor care o primesc e … e foarte greu de descris, majoritatea celor care primesc colinda aproape ca nu-si pot opri lacrimile de bucurie. Nu e Craciun fericit pentru mine daca nu merg la colindat.

De Sfantul Stefan au venit din nou colindatorii din Maramures. Eu ii stiam de anul trecut dar Tica Lumanare, venit si el in vizita la Stefan daca tot a avut concert in Piatra Neamt de Craciun, a ramas mut de admiratie, a facut o mie de fotografii cu acestia, a ramas paf, ce sa mai. De altfel toata desfasurarea aceea de forte nu se putea sa nu impresioneze pe cineva care a avut legatura cu lumea muntilor. Totul a fost organizat perfect, incepand de la focul de tabara unde au sfarait gratarele si au clocotit ceaunele de vin fiert, continuand cu cina de la masa cavalerilor si incheind cu semineul castelului…unde invitatii au fost rasfatati cu tot felul de coctailuri, avand ca ingredient principal … absintul! Un singur lucru a lipsit: o prietena draga mie care stie sa surprinda artistic in fotografie cele mai frumoase momente. La anul daca voi mai fi invitata, am sa-i sugerez lui Stefan sa o invite si pe Simona Andrei. Sau pe Bogdan Stanciu (daca nu o fi iar in Paris, Roma sau Malta sau… pe unde mai e mereu cand mai vorbim pe Messenger) Cu siguranta Stefan va fi mai mult decat incantat de slide-ul de final realizat de un fotograf profesionist.
Sfantul Stefan a incheiat maiestuos sarbatoarea Craciunului iar eu a trebuit sa imi iau ramas bun de la Camera Haiducului, urmand sa dau onorul Camerei Vanatorului. Pentru Revelion Stefan avea alti invitati deci a refacut repartitia pe camere. Urma sa impart aceasta camera … nu, nu cu un vanator, nici cu un haiduc ci cu un mai vechi prieten muntoman, Sorin Harjete. El e montaniardul clasic. Cunoaste Carpatii ca in palma, a fost  cabanier la Dochia in Ceahlau, ii leaga si acum o prietenie extrem de puternica si e nelipsit de la orice eveniment organizat de Stefan Vuza. E genul de om care la un concurs nu are nevoie de camera in care e cazat decat atunci cand nu mai poate de somn, vine in camera si se indreapta spre pat dar deja la jumatatea drumului adoarme, cand e intins in pat deja doarme profund (Slava Domnului ca nu sforaie) , ceea ce il face colegul perfect de camera. Cel putin pentru mine. Ii cunosc familia, are o fata care joaca rugby! Da, rugby, jocul acela de golani dar practicat de gentlemeni (spre deosebire de fotbal care e exact invers) Cand o vezi pe fata lui Sorin Harjete, iti vine s-o pui la rana. E atat de frumoasa si de blanda, are ochi ca de caprioara. Dar are un spate de judoka ( a facut si judo, by the way) Nu vrei s-o superi pe fata asta. S-ar putea sa fie ultimul lucru pe care il faci.

M-am mutat asadar pe 30 decembrie in camera Vanatorului. As fi putut  sa las   bagajul nedesfacut pentru urmatoarele trei zile dar eu am o placere fantastica sa despachetez si sa folosesc absolut toate rafturile, umerasele si sertarasele. Mai ales pentru cosmetice si machiaje, sa le aranjez in ordine ca atunci cand le voi folosi sa le am sortate pe marimi si culori pentru a fi perfect inspirata si sa si am chef sa le folosesc. Daca nu e ordine in jur , nu am chef sa fac nimic.

Eram in toiul aranjamentelor cand bate cineva la usa. "Intraaa!!!" Apare Stefan. "Ce faci, Marie, ai un minut?" 'Sigur, poate astepta ce fac, care e problema?" "De fapt … e ok daca intram aici?" "Sigur, intrati" (probabil trebuie sa controleze caloriferul si la mine in camera). Usa se dechide si… tin’ sa fieeee…?  Imi! Ei, cum care Imi? Imi, draga, Emerich Imre! S-a gandit el Stefan sa mai aduca un folkist din Cluj. Haaaa!!! M-oi fi mutat eu din camera haiducului dar ia uite ce  haiduc a venit! Ne-am pupat, ne-am imbratisat, ei, asta da surpiza!Oai, fratioare, ce seara folk de pomina va fi!!! Imi a coborat apoi la semineu cu Stefan ca sa ii cante Cezarei "Nebun de alb' timp in care eu am terminat repartitia bagajului , parca imi mai crescusera doua perechi de maini ca sa termin mai repede si m-am repezit afara din camera – ca sa dau nas in nas cu … Radu Gheorghe! M-am dat un pas inapoi si m-am frecat la ochi. Radu Gheorghe? Omul a zambit, (uite ca un artist ca el isi mai aminteste de mine), am strans mainile si ne-am pupat , apoi mi-a prezentat-o pe sotia si pe baietelul lui. 'Unde e Stefan?' E drept ca te ratacesti in castel daca nu te insoteste cineva. Cel putin cand esti invitat prima oara. I-am condus eu la semineu unde deja se adunau pe rand toti invitatii de Revelion. Nu cred ca pot descrie ce simteam. Eram ca un copil caruia Mos Craciun ii intrecuse asteptarile. Va fi un Revelion ca un descantec de ploaie innebunit de alb si de o …broasca test, o broasca test, o broaaasca testoasa. Let the feast … BEGIN!!!

Am studiat atent invitatii dar , vai, in afara de artisti nu cunosteam pe nimeni. Stefan insa s-a gandit la toate:ne-a invitat pe toti la un coctail in octogon (un fel de foisor foarte fain unde se desfasoara momentele mai oficiale si … dansul) special pentru a ne cunoaste cu totii mai bine. Ne-am prezentat pe rand  la microfon, care mai de care mai haios, in timp ce chelnerii aveau grija sa avem paharele pline (nici nu stiu daca pot sa le zic chelneri, ospatari sau … nu stiu, stiu doar ca erau foarte bine pregatiti, profi-profi in orice faceau, indiferent de ce iti serveau, cateva clase peste tot ce am cunoscut in materie pana acum si …sunt destul de umblata in lume) Dupa ce am facut prezentarile, Stefan a facut surpriza serii frumoasei sale sotii, Cezara: un concert de camera sustinut de un cvartet din Cluj, patru tineri muzicieni talentati foc (si frumosi tot foc). Atmosfera creata de acesti virtuosi muzicieni  ne-a cucerit inimile, ne-a inaltat sufletele – cel putin noi, fetele am fost topite. Mari compozitori, teme celebre de film ne-au acaparat cu totul , azvarlindu-ne pentru o scurta vreme in alte timpuri. Tot ce am mai putut sa spun a fost atat: "Jos palaria, Stefane!"

Socializarea a continuat apoi  la masa Cavalerilor, o masa maaare, rotunda, inconjurata de scaune de lemn cu spatar mai inalt de un stat de om  si cu "caciulite" speciale de Craciun. Inspirata dupa cavalerii mesei rotunde am avut totusi mereu senzatia ca stau la masa lui Stefan cel Mare, ca sunt undeva la Putna ori de cate ori ma asez la masa aceea. Am savurat din nou preparatele maestrului bucatar Otillo. Talentat foc (si simpatic tot foc!) De cate ori il vad imi amintesc de folkul contemporan, cel pe care il stiu eu. Ani de zile mi-am hranit auzul in festivaluri de folk din tara cu delicatese muzicale de exceptie, fara sa stiu eram ca o privilegiata care are norocul sa se hraneasca doar cu mancare gatita de un bucatar scolit care a obisnuit-o sa savureze numai si numai delicatese de exceptie. E normal sa nu inteleg entuziasmul pentru o  "mancare" pe care o simti fara potentialul de a fi premiata. Voi ramane toata viata profund indatorata celor care mi-au format papilele muzicale extrem de pretentioase si care m-au ajutat sa dau performante notabile in muzica.
Faptul ca ne-am cunoscut cu totii cu o seara inainte a contribuit enorm la reusita Revelionului. Seara de 31 a fost superba, am vazut atatia uratori care mai de care mai costumati si mai machiati. Apoi ne-am retras cu totii pentru a ne gati pentru trecerea dintre ani .  Nu a fost obligatorie costumatia la patru ace, fiecare a trebuit sa gaseasca un echilibru intre patru ace si casual  conform regulei din invitatie dar dand totusi momentului importanta cuvenita. M-am machiat frumos cat mai aproape ca nuanta cu rochia mea albastra preferata care are cred toate nuantele de albastru posibil , mai folk de atat nu puteam fi. Am coborat la brat cu Sorin Harjete care a imbracat o camasa bleu si o vesta neagra, suficient de elegant pentru moment in sine. Am fost primiti extrem de calduros de Cezara care ne-a intampinat cu un zambet larg si luminos "Ia te uita ce pereche minunata!" Trebuia imortalizat momentul dar l-am luat langa mine si pe Imi ca sa am macar doi "mititei" pe langa mine, mici dar zdraveni, vorba aia! Cand toata lumea a fost prezenta la semineu, am fost serviti fiecare cu coctailuri savuroase, fetele pe baza de Lady M si baietii pe … absint, servit in pahare speciale, ca la carte, a fost cu adevarat un mic spectacol servirea coctailurilor cu absint , moment realizat impecabil de echipa ospatarilor . Evident ca majoritatea fetelor am dat-o si noi pe absint, ce atata discriminare?! Apoi am mers la octogon, am dansat, la miezul noptii am admirat artificiile, apoi am incins o hora… Am savurat din nou bucatele lui Otillo care, conform traditiei ne-a servit peste dupa miezul noptii, se spune ca e bine sa mananci peste la trecerea in noul an. Dupa care recunosc ca am clacat, in ultima vreme imi e imposibil sa resist mai mult de 3 dimineata. Am ratat intrecerea "Barbatul anului' si tot ce s-a mai petrecut pana dimineata.

Dar nu am ratat concertul de Anul Nou de la Viena pe care anul acesta l-am putut vedea pe tot. E inclus special in program de catre Stefan momentul concertului. Toata lumea e invitata la semineu sa urmareasca transmisiunea in direct de la Viena. Un alt moment care pica atat de bine in toata organizarea sarbatorilor de la Castelul Lipanilor.

Dar daca Revelionul a fost reusit, Carnavalul de pe 1 Ianuarie a fost … desavarsit! Eu am fost initial extrem de suparata ca nu mi-a reusit machiajul si am fost nevoita sa renunt la costumatia adusa de acasa. Am dat-o in bara cu costumul meu, dar m-am invatat minte sa nu mai cumpar niciodata gene false fara sa verific lipiciul. Am gene naturale destul de frumoase, nu am mai folosit niciodata gene false pana acum.Dar fara gene false, fara un machiaj suprarealist nici nu avea rost sa imbrac costumul pe care l-am adus. Am pierdut mult timp chinuindu-ma sa imi pun blestematele alea de gene si aveam doar o ora la dispozitie sa ne pregatim. Timpul se scursese si a trebuit sa ma gandesc rapid la alta costumatie de carnaval, asa ca am improvizat din nou, ca anul trecut.M-am imbracat tot ca de revelion doar ca avand un machiaj mai de epoca si alte bijuterii, ceva mai extravagante. Noroc cu Imi care s-a costumat Napoleon, yes, m-am scos! am hotarat repede sa fiu Josephine, iar personajul meu a fost bine primit, Imi venind sugestiv langa mine, in aplauzele participantilor. Nici ca se putea o pereche mai haioasa pentru un carnaval. Am imortalizat momentul si am facut o poza cu micutul Napoleon, eu pupandu-l pe crestet! Ar fi fost pacat sa nu contribui si eu, catusi de putin la reusita serii, chiar daca eram amarata ca personajul  meu era extrem de departe de ce imi propusesem sa fie.

Oricum, cred ca as fi avut nevoie de toata ziua ca sa ma pregatesc satisfacator, ceea ce ar fi insemnat sa ratez focul de tabara de dinainte de carnaval cand am avut parte de o noua sesiune de preparate de gratar stropite din belsug cu vin fiert la ceaun. Otilo ne-a impresionat din nou cu un spectacol de virtuozitate la cele doua gratare iar vinul fiert a mers minunat cu muzica ce rasuna din boxele scoase special pentru a savura momentul cum se cuvine. Emanuel a bagat si un Zorba ca sa ii faca pe baieti sa se incinga la un dans grecesc, erau foarte fermi sa lase fetele deoparte 'E dans de barbati"  Ok, boys…Ne-am adunat apoi in octagon pentru un alt moment musical oferit de o trupa din Cluj, avand ca solista o intrepreta la nai. A. era si un saxophonist care ne-a oferit cateva coveruri realizate aproape unu la unu ca interpretare comparative cu originalele "Lily was here", Wham… Apoi ne-am retras in camerele noastre ca sa ne costumam pentru carnaval.

Cum spuneam, Revelionul a iesit bine dar carnavalul a fost de pomina . In fiecare an Stefan pune la dispozitia invitatilor sai cateva costume inchiriate de la teatru. Astfel, daca cineva nu si-a adus costumul de acasa, se poate inspira din acele costume de epoca si se poate costuma. Anul acesta Stefan s-a costumat in Papa iar Cezara in calugar catolic prezentandu-se ca Maica Tereza, Radu Gheorghe si sotia lui au intruchipat o pereche de scotieni in costume suta la suta autentice, Imi a fost un Napoleon absolut genial, pictorul Ciprian Istrate un Don Quijote foarte reusit si alte costume precum Merlin, vrajitoarea …care a prostit-o pe Oana Zavoranu, cum o cheama?… in fine, a fost si ea intruchipata de o invitata din Cluj, copiii s-au costumat si ei in dansatoare spaniole, mexicani si alte mici personaje extrem de dragalase . Radu Gheorghe si sotia au fost si premiati pentru autenticitatea costumelor dar si pentru dansul scotian pe care ni l-au prezentat in premiera absoluta, mai precis o mica avanpremiera a  spectacolului a carui premiera a fost pe 10 ianuarie la Teatrul Mic (si regret enorm ca nu am putut fi in Bucuresti sa il vad si eu). Eu am fost in juriu, m-am scos repede ca fiind Josephine, asa cum am spus.  Dar daca Radu Gheorghe ne-a surprins in mod firesc, era normal ca un artist ca el sa se prezinte impecabil, patru prieteni din Cluj ne-au dat pe spate. Doua fete si doi baieti au fost costumati in … Abba! Ne-au dat tuturor textul cantecului Happy New Year , au pus piesa de pe Youtube iar ei au facut un impecabil playback. Am luat microfonul si i-am ajutat, iubesc enorm piesa asta , e extrem de melodioasa si imi da mereu un chef de cantat. Geniali cei patru de la Abba, ei au luat de altfel marele premiu. Ulterior Abba a cedat titlul cuplului Stefan si Cezara. Chiar daca ei erau gazdele, cei patru prieteni de la Abba au vrut sa aprecieze in mod oficial prezentarea Papei si a Maicii Tereza absolut originala care ne-a smuls tuturor aplauze si lacrimi de ras.  

Pentru proba urmatoare trebuiau sa se califice 7 perechi. Daca 7 perechi erau gata formate, Don Quijote nu avea pereche. Asa ca am hotarat sa nu mai fiu eu perechea lui Napoleon. Nu e mai ofertant ca spectacol sa il "cuplam" pe   Don Quijote…cu Napoleon?! Ambii aveau costume impecabile dar au avut si o prezentare in versuri foarte buna. In plus erau si extrem de diferiti ca inaltime (Don Quijote e cam cat mine de inalt!) Aur curat! Am urmarit special fata lui Don Quijote cand Radu Gheorghe si Cezara  au anuntat  ca va face pereche cu Napoleon: era bulversat!(parca i-ar fi spus cineva lui Lucian Bute ca a fost numit prim balerina in Lacul lebedelor!) La randul lui, Napoleon a intors spre Don Quijote o privire cum vreti voi numai incantata nu. A urmat lovitura de gratie: perechile trebuie sa-si faca reciproc declaratii de dragoste! Prag! Don Quijote a coborat spre Napoleon o privire "oripilata"  "WWWhat?!!!" iar Napoleon a lasat pleoapele sa-i cada "ingrozite' 'Oh, no…' Declaratiile in sine nu au fost la fel de faine ca aceasta reactie a amandorura. Au fost premiati ca cea mai buna pereche din concurs!

Dupa premiere ne-am fotografiat cu totii si am dansat ca la un bal mascat veritabil. Mi-am dorit atat de mult un bal mascat iar Dumnezeu mi-a implinit dorinta. Daca nu a fost sa fie un bal la Palatul Navigatiei din Galati uite ca a fost sa fie la Castelul Lipanilor din Tarcau. Adevarul e ca prefer un castel in locul unui palat! Closer to my  childhood dreams…

Ce sa va mai spun? A fost cu adevarat extrem de greu sa ne despartim. M-am simtit extrem de trista cand au plecat invitatii. Ne-am fotografiat in curtea castelului langa "genunchiul" uriasului Nechifor Lipan , genunchi care iese sugestiv din pamant. S-a hotarat si sloganul sarbatorilor din anul acesta la castel: "In rest a fost  … absint!" Am facut mai multe fotografii , cu totii, in grupuri mai mici…Eu una as fi vrut sa fac o fotografie in …palma lui Nechifor care iese si ea din pamant cativa metri mai incolo. Binenteles ca a iesit si bucatarul Otilo la fotografiat in costumul sau traditional si cu lingura lui mare de lemn pe care a folosit-o ulterior catapulta la bulgareala de ramas bun. 

Trebuie sa am un an bun. Ar fi pacat de trecerea dintre ani sa nu fie asa… DE altfel Emerich Imre a spus ca da din nou drumul la o serie de concerte folk la Cluj. Abia astept sa revad gashka de Revelion. Mai ales ca avem si o cunostinta comuna: Tudor Runcanu. Am avut anul trecut un concert destul de reusit in Irish Pub la Cluj dar am fost foarte trista ca nu mi-am revazut prietenii facuti in anul 2000 cand inca mai exista CD Radio. Poate anul acesta va fi un concert cu mai multi prieteni in public. Si vreau in mod special sa fie si Tudor. Sunt tot mai multi critici muzicali, care mai de care mai subtil in a ma discredita, in a convinge publicul ca Maria Magdalena Danaila e o voce puternica, demna de respect dar … cam atat. A fost cumplit de dureros sa descopar ca nici Clujul nu face exceptie de la astfel de critici. Imi trebuie Tudor in sala ca sa verific cu adevarat daca mai sunt in forma sau nu. Si criticii au ierarhia lor iar Tudor e special pentru mine. Nu orice masina rosie e un Ferrari…(iar Tudor Runcanu e un Ferrari)
Tag-uri: , , , , , , , , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 1

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

A N (09.06.2012, 15:24)
Frumos.
Chiar ai avut parte de o seara speciala asa cum trebuie sa fie noaptea de Revelion.
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Femeia din spatele cantautoarei - actrite
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
01 dec