Cand s-a insurat primul, Iulian (despre el stiam ca e capitan, daca Adi a ajuns maior el ce o fi, colonel?! - nu l-am mai intrebat ca sa nu ma fac de bafta, dar aflu eu) – deci cand s-a insurat primul, matusa mea Maria a invatat-o pe Carmen, sotia lui , cum sa procedeze cu cel mic ca sa aiba pofta de mancare: dupa ce ii face baitza, sa il frece bine, bine, bine pe tot corpul pana i se face pielea rosie ca racul fiert . Carmen s-a uitat ciudat la ea, ei, cum sa frec asa copilul, ia mai lasa-ma, draga, cu metodele astea batranesti. Nu a lasat-o inima sa-si chinuiasca asa bebelusul si sa-l frece bine-bine-bine pe tot corpul pana i se inroseste pielea. L-a spalat normal, cu toata grija, dar fara sa-l frece dupa baie. Matusa Maria nu a zis nimic (nu e o soacra rea, e o femeie - painea lui Dumnezeu) dar nu s-a mirat cand a crescut copilul si era slabut si mofturos la mancare de se rugau, lingurita cu lingurita, sa manance: "Asta pentru mine, asta pentru tati, asta pentru bunica…"
Cand s-a insurat al doilea, Adrian, sotia lui a ascultat cu sfintenie sfaturile soacrei sale si ori de cate ori ii facea baita bebelusului (amandoua au facut baieti) il freca bine-bine-bine pe toata pielea. Nu zici ca nu a avut treaba cu bebelul ei cand s-a facut mai mare? Papa tot din farfurie!
Pe mine nu stiu daca m-a frecat mama dupa baita, dar stiu ca am avut o pofta de mancare de lup cand am fost mica. (De aceea m-oi fi facut asa mare?!) Oriunde am fost data, de la cresa pana la camin si gradinita i-am speriat pe toti cu apetitul meu. Ce-i drept, eram la gramada si mancam si eu ce manca toata lumea. Nu se mai punea problema ca vreau, sau nu, sa mananc ce imi dadeau in farfurie, ma jucam prea cu foc si consumam prea multa energie ca sa mai comentez ca nu imi place ce e in farfurie. Cred ca asta e unul din avantajele gradinitelor cu program prelungit, copii se joaca impreuna dar si mananca impreuna. Imi amintesc chiar ca era incurajata si un soi de intrecere intre noi, cine termina primul! Eram campioana!) Mancam repede-repede, uitandu-ma in stanga si in dreapta si, dupa ce terminam, ridicam cu satisfactie furculita in aer si strigam "Primaaaa!!!" La fel procedam si acasa, la fel procedam cand mergeam in vizita.
O data am fost la mama la cresa, nu m-a dus la camin in ziua aceea si am stat o zi cu copiii de la grupa mare de acolo. Si, cand ne-am asezat la masa, toate educatoarele se stransesera discret una cate una in sala in care mancam eu, se amuzau in tacere de felul in care mananc, uitandu-ma in stanga si in dreapta . Nu stiau ca la mine la camin se lasa cu intrecere – ca sa inteleaga intr-un final si sa izbucneasca in hohote de ras cand am ridicat victorioasa furculita in aer: "Primaaa!!!"
E drept ca nu am fost niciodata obeza si surorile mele au avut si ele cam acelasi apetit. Mai ales Daniela, cea mare. Si acum, daca stai cu ea la masa si nu prea ai pofta de mancare, cand o vezi cu ce pofta mananca, ti se face foame brusc! Diferenta dintre noi doua e ca ea nu a tinut niciodata cura de slabire. Eu am mai avut ceva probleme cu greutatea de cand m-am lasat de volei. Dar ea, niciodata. Pofta de mancare ca la balamuc, dar s-o vad si eu ca are niste kilograme mai suparatoare… never! Mama, ma apucau dracii! Manca cu pofta la orice ora din zi si din noapte, dar unde se ducea mancarea aia, nu intelegeam. Tot nuielusa ramanea. Frumoasa rau, plangeau baietii dupa ea.
Mare bafta am avut cu ea, de la ea stiu sa cant la chitara.M-a luat peste tot cu ea, la Clubul UJCM unde canta la chitara, la discoteca in Sindicate, la Gala 1000 Flacara… Pacat ca nu i-am semanat si la metabolism. Numai eu stiu cata sala am facut pentru Mamaia de exemplu. Dar aceea deja e alta poveste.
S-am incalecat pe-o sa
Si v-am spus povestea asa!
O mie de vorbe doi bani nu fac
Banul sau excelenta
