Nasterea anonima si controversele ei

M-am intors recent de la o conferinta din Franta, unde am aflat ca la ora actuala exista o intensa dezbatere cu privire la dreptul unei mame de a naste anonim.

Recunosc ca m-am intrebat la ce se refera anonim. La tatal copilului? La mama sa? La copil? La insasi nasterea lui?

Legea ce a starnit multe discutii se refera la protectia mamei, asigurand un total anonimat celor ce vor sa nasca si apoi sa lase copilul acolo spre a fi adoptat.

Cu alte cuvinte, o femeie care vine si naste un copil, pe care il lasa acolo, fara a lasa insa un nume, o adresa, o urma, o frantura din istoria ei.

Oare este insa vorba intra-adevar de protectie? Cum poate proteja un gol, o ruptura traumatica viata unei mame ce da nastere si a unui copil ce vine pe lume fara a fi inscris sau primit intr-o familie?

Sunt aici doua aspecte care merita atentia noastra.

Ce inseamna nasterea? Este ea un act automat in care o femeie oarecare da nasterea unui copil oarecare? Pot fi cei doi separati ulterior fara nici o urma ca si cum nu ar fi existat niciodata?

Nasterea nu este doar un proces fiziologic, ci este cea care face posibila transformarea unei legaturi intrauterine intr-una exterioara, in care mama primeste in bratele sale copilul sau pe care il poarta si il ingrijeste, pe care il investeste ca fiind copilul ei.

Exista mame care nu doresc sa isi asume aceasta maternitate, care nu doresc sa investeasca copilul si sa il inscrie in istoria lor, insa oare ce inseamna pentru acel copil sa ramana anonim? Sa nu primeasca o identitate?

A nu investi un copil inseamna a nu-i oferi dreptul la filiatie si a-i face imposibila afilierea.

Caci chiar daca acel copil va fi adoptat, ruptura care i-a respins dreptul a apartine, la a fi parte din filiatia sa se va reflecta asupra posibilitatii sale de a simti parte din noua sa familie. Altfel spus, va ramane mereu anonim.

Cat de important este identitatea biologica? Poate un copil sa isi construiasca o noua istorie daca propria sa istorie si identitate este un gol?

Cu ce zestre soseste el pe lume daca mama sa hotaraste sa ii ia tot ceea ce este al lui dinainte de nastere? Ai cui sunt acesti copii anonimi?

Pot mama si copilul sa devina doi straini imediat dupa nastere?

Ma intreb daca aceasta instrainare este cea care asigura protectia mamei. Sa fie oare singurul ei sprijin abandonul?

Dezbaterea avea in centru o mama care hotarase sa lase copilul in spital, iar parintii ei, bunicii copilului doreau foarte tare sa creasca ei copilul si sa il pastreze in familia din care facea parte. Insa mama se opunea categoric.

Cu totii asteptau o decizie a tribunalului. Daca mama renunta la a mai fi mama, bunicii mai puteau fi bunici?

Nu putem obliga nici o femeie sa fie mama. Dorinta ei poate fi implinita prin existenta unui secret asupra maternitatii ei, secret care reprezinta o cunoastere protejata si nu prin anonimat, care este absenta totala a cunoasterii.

Dar nu putem trece sub anonimat faptul ca a nascut un copil. Pentru ca atunci am vorbi de o mama fantoma si de un copil real. Am nega realitatea ce tocmai s-a produs. Nasterea ce a avut loc.

“Suntem un grup inainte de a fi un individ” spunea psihanalistul francez A. Ruffiot, lasand sa se inteleaga ca nimeni nu se naste singur si ca toti venim avand inaintea noastra istoria generatiilor anterioare, avand o familie inca dinainte de a ne naste si apartinand acestei familii inca din momentul in care am fost conceputi ca dorinta.

Fara toate acestea, fara originile sale, fara mostenirea sa, un individ poate veni pe lume, dar nu se poate construi ca si fiinta sociala si psihologica.