Cat de bine ii cunoastem pe barbati?

De multe ori femeile se plang ca sunt neintelese, ca nu reusesc sa comunice cu barbatii din viata lor. Si, in mare parte este adevarat. Dar oare cat de bine ii cunoastem si ii intelegem noi pe ei?!

La inceputul relatiei sau inainte de casatorie, unele femei inchid ochii la multe din lucrurile pe care nu le apreciaza la barbatii lor. Dupa ce trece un timp, dupa ce se casatoresc, toate acele lucruri incep sa le deranjeze, sa devina de nesuportat. Si atunci se gandesc sa ii schimbe pe barbatii lor. Uneori cu tact, alteori cu forta. Intr-un final, toate obosesc si se dau batute. Barbatii nu pot fi schimbati! Dar vor ei oare asta? Vor sa fie altcineva decat sunt? Ma indoiesc. Sunt ei responsabili pentru faptul ca noi le-am trecut cu vederea unele lucruri neplacute si apoi nu le mai suportam? Nu cred nici asta.

De ce ne e atat de dificil sa acceptam ca barbatilor le este greu sa isi exprime sentimentele, gandurile si ca prefera sa faca asta prin intermediul sexului? Ce e atat de ciudat ca pentru ei e mai la indemana forma asta de comunicare? Asta e maniera lor de  a ne spune ca ne iubesc, de a ne arata cat de barbati sunt; asa isi folosesc ei energia si incearca sa scape de frustrari, neimpliniri, nesigurante, confirmandu-se si cerandu-ne sa ii confirmam prin intermediul sexului.

Cu siguranta ca ei nu confunda emotiile cu sexul, insa se simt respinsi afectiv daca le respingem avansurile sexuale. E relativ mai usor sa respingi un barbat care nu inseamna mare lucru pentru tine, pe care poate nu il cunosti suficient sau deloc. E totusi ceva mai greu, mai delicat sa faci asta cu barbatul cu care te afli deja intr-o relatie. Mai ales daca nu ai o motivatie rezonabila si…vizibila.

Ei au talentul asta ca, oricat de mahniti ar fi, oricat de suparati sau distrasi, sa vrea totusi sa faca dragoste. Iar o respingere intr-un astfel de moment este preluata ca o respingere completa, a intregii lor fiinte. Ei pot spune acum te iubesc si imi esti draga, iar intr-un alt moment, poate al aceleiasi zile, sa arunce un: te urasc. Li se pare firesc sa procedeze astfel: acum sa te iubeasca, acum sa le fii indiferenta, mai tarziu sa te urasca pur si simplu. In schimb, le este foarte greu sa inteleaga ca femeia poate nu are chef, ori e intr-adevar obosita (chiar daca nu se vede lucrul asta!), e indispusa sau pur si simplu nu gaseste de cuviinta sa iasa din tristetea ei printr-o partida de sex.

Ei spun despre noi ca am fost, suntem si vom ramane un adevarat mister. Dar cred ca si pentru noi, femeile, ei sunt destul de greu de descifrat. Nu stiu daca venim de pe alte planete, cert e ca avem repere diferite, valori si moduri de exprimare diferite. Poate tocmai lucrul asta ne aduce impreuna, ne face sa ne cautam unii pe ceilalti.

Femeia e mai dificila, mai complicata. Barbatul e mai simplu si mai direct. Atunci cand iti da de inteles ca vrea sa faca dragoste cu tine, iti spune mult mai mult decat atat. Iti spune ca vrea sa il accepti, intru-totul, atat sufleteste dar, mai ales, fizic.

Copii mari sau nu, ne bucuram cand sunt langa noi, cand ne sunt aproape, cand ne inteleg sau macar ne asculta, cauta solutii pentru noi, ne sprijina asa cum pot ei. Ne bucuram si cand le putem impartasi tot ce gandim sau dorim, cand adormim in bratele lor, simtindu-ne protejate, cand ne trezim alaturi de ei, dimineata, sau ne gandim la ei peste zi.

Cu putina atentie si intelegere, putem ajunge la mintea si sufletul oricarui barbat. Fireste, lumea continua sa se invarta in jurul nostru, dar nu ne-am putea bucura de lucrul asta daca am fi singure.