Cine este Mos Nicolae? Un batranel simpatic care lasa dulciuri si jucarii in ghetute. Aceasta este imaginea pe care o au copiii. Dar pentru parinti?
Imaginea lui Mos Nicolae este construita pe baza mitului si a inspiratiei religioase ce se transmite in fiecare familie de la o generatie la alta.
Exista in toate familiile aceasta traditie? Care este de fapt rolul ei? Poate ca traditia devine un instrument cu o valoare morala pe care parintii il folosesc in educatia copilului.
A fi rasplatit pentru faptele bune - a primi
A fi pedepsit pentru faptele rele – a nu primi
Insasi aceasta impartire defineste doua categorii diferite de copii: copiii buni si copiii rai. Orice astfel de eticheta devine automat o identitate pe care copilul si-o asuma. A fi catalogat drept un copil rau care nu a primit nimic pentru ca nu a fost cuminte, dar care a asteptat cu aceeasi dorinta si entuziasm sa primeasca ceva, aduce copilul in situatia de a devenit acel copil rau.
Investitia si aprecierea parintelului reprezinta puntea catre construirea unui model. Reperele acestui model pot fi in egala masura devalorizarea, deprecierea si dezinvestirea copilului prin atribuirea unui loc in categoria "copilului rau".
Ceea ce aude copilul pe tot parcursul anului este "daca nu esti cuminte nu vei primi nimic". Simbolul acestui nimic este intr-un sens concret batul, care devine stigmat al pedepsei si al excluderii copilului din tagma celor cuminti.
Astfel, batul in sine nu mai este doar o mustrare, iar avertisementul permanent ce se refera la " a nu primi" este o balanta ce aduna motivele negative si anticipeaza cu mult timp inainte aparitia acestei excluderi.
Paradoxul apare prin faptul ca toti copiii se asteapta sa primeasca, iar batul ca pedeapsa devine el insusi simbol a ceea ce ofera Mos Nicolae, si in mod implicit parintii. Ei primesc in dar un simbol al faptelor rele, care o data investit ca atare ramane inerent un "cadou" pe care il vor da mai departe la randul lor.
Este important pentru fiecare copil in partea sa inteleaga ce inseamna "a fi cuminte", ce anume asteapta parintii in acest "cuminte" si cum vad ei "partea cea rea".
Si spun asta deoarece ceea ce primeste copilul este forma, este continutul final, lipsit adesea de traducerea de care el are nevoie in plan afectiv.
"nu ai fost cuminte pentru ca…..", "te-am certat si as vrea sa intelegi ca….", "este rau sa faci asa pentru ca…". Simbolul lipsit de semnificatie este un esec al comunicarii, al relatiei, al legaturii. Este un gol ce se interpune intre parinte si copil si consecintele sale sunt angoasa, anxietatea, confuzia, furia sau agresivitatea.
Copilul este ceea ce i se spune ca este si intelege prin ceea ce i se ofera spre a fi inteles. In lipsa intelegerii, traducerea este oarba sau preluata prin imitatie. Reactiile sale si comportamentul sau sunt o oglinda a confuziei si ruperii legaturii sale cu familia sa.
Nu cuvintele sunt cele care educa, care hranesc, care mustra, care invata, ci ceea ce transmit ele. O stare, o emotie, o dorinta, o neputinta, o iluzie, o credinta.
Batul stingher din ghetute este precum un cuvint care a amutit, si-a pierdut glasul. Orice am oferi copilului, sa ii oferim si mesajul care insoteste tacerea. Un mesaj dinlauntrul nostru, autentic pentru a stabili o punte de legatura cu ceea ce exista deja in copil si pentru a deschide un dialog si nu doar a da un verdict irevocabil.
Scrisoare catre Mos Craciun
Copilul care tace
