Numele meu este Ana si locuiesc impreuna cu parintii mei in casuta cu acoperis albastru si cu o curte mare. E pe strada Florilor, la un numar compus din 2 cifre si 3 litere. 5 si 4 si B si I si S. Eu asa le citesc, caci am doar 5 ani si inca sunt mica.
Insa stiu multe lucruri. Am un catel tare jucaus, cel mai mult imi place cand ma plimb in parc cu mama si cu tata. Ei sunt destul de ocupati, eu stau mai mult cu bunica.
Bunica e buna, dar cateodata ma plictisesc tare caci ea atipeste crosetand, iar mie nu mi-e somn. Bunica are lumea ei. Eu merg la gradinita. Acolo fac balet si limba germana. Frau Carmen este doamna de germana. E mereu incruntata. Doamna educatoare este tanara si foarte frumoasa. Cerasela o cheama. Ea zambeste si e vesela.
Facem multe jocuri si sunt multi copii. Jucaria mea preferata e un puzzle mare-mare. E un castel, un print si o printesa. Si o apa. Nu l-am terminat niciodata.
Eu sunt blonda si cu ochii verzi. Am multe rochite si multe papusi. Si camera mea este la etaj. Pe geam se vad copaci si multe case. Si se vede si la vecina care se cearta mereu cu un nene.
Mama spune ca nu-i frumos sa "intruzionezi intimitatea" oamenilor. Mama e decorator de case. Adica face casele mai frumoase. Uneori merg si eu cu ea sau desenam impreuna. Mama e trista.
Tata e avocat. El are multe procese si multi clienti. Nu are timp de prostii, asa zice el. Tata e un om important. El spune mereu ca sunt "fata lu' tata".
Mie imi place sa desenez. O sirena, o printesa intr-un turn, un castel. Iti scriu aceasta scrisoare pentru ca am avut un vis. Si m-a speriat cand m-am trezit. Cineva imi spunea ca Mos Craciun nu exista. Adica tu nu vei mai veni niciodata, pentru ca nu ai venit niciodata, pentru ca tu nu existi.
Am plans si m-am gandit la tine. Si la cum ai venit tu in alti ani. Nu te-am vazut niciodata e adevarat, dar te-am simtit. Am simtit aroma de vanilie a cozonacului, cea de scortisoara din turta dulce, mirosul de brad si stralucirea stelutei din varf. Freamatul din casa, dansul fulgilor de nea, ecoul indepartat al colindelor. Dragostea in care erau impachetate cadourile si imbratisarea calda a mamei.
Asa ca eu stiu ca tu existi. Existi in fiecare casa, in fiecare brad, in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa credem. Asa simt eu, desi sunt mica si cei mari pretind adesea ca stiu mai bine.
In incheiere, te rog Mosule sa lasi sub bradul nostru un zambet pentru mama, cateva minute libere pentru tata, niste andrele noi pentru bunica, o jucarie mica pentru catel si pentru mine... bucuria de a fi alaturi de familia mea.
Cu drag,
Ana
Cand vine Mos Nicolae ?
