Cand si cu cine merita sa fii sincer

Am uitat sa precizez ceva in legatura cu sinceritatea mea ca defect. E defect cand sunt sincera cu oameni care nu ma cunosc si nu stiu ca nu sunt genul care spune ceea ce vrei sa auzi doar ca sa te simti mai bine. Regret enorm cand aceasta trasatura a mea capata valente de defect cand ceea ce imi doresc e sa fac un bine cu sinceritatea mea. Si chiar mi-am dorit INTOTDEAUNA sa fac un bine ori de cate ori am fost sincera.Mi-am restrans  cercul oamenilor carora le spun parerea mea . Sunt sincera doar cu prietenii mei si chiar si acestora le dau parerea mea numai in plan estetic, cand e vorba de muzica, poezie sau actorie dar si la capitolul vestimentatie, hairstyle, machiaj samd. Si asta pentru ca sunt domenii unde nu pot doar sa imi dau cu parerea dar imi pot oferi si ajutorul acolo unde cred ca ceva poate fi indreptat sau imbunatatit.Daca aud o piesa noua pot spune clar ce imi place si ce nu imi place la ea dar pot oferi si solutii in a o pune si mai bine in valoare. Daca ascult o poezie nu am sa spun niciodata ca e minunata daca nu trezeste in mine nimic. Daca vad o haina pe o persoana si e clar ca nu o avantajeaza nu  am s-o las sa iasa asa pe strada fara sa gasim impreuna o solutie ca aceasta haina ori sa fie  mai bine pusa in valoare , ori sa nu fie cumparata daca suntem la cumparaturi. Nu-mi pot lasa o prietena sa se faca de ras dupa ce mi-a cerut parerea.Aceleasi prietene insa stiu sigur ca daca sunt incantata, nu e nimic jucat in reactia mea.N-am spus insa niciodata cuiva ca e prost. Nu la asta se limiteaza parerile mele .Si de cele mai multe ori  cand cineva s-a suparat dupa ce i-am spus parerea mea, cel mai adesea s-a dovedit  ulterior - mai devreme sau mai tarziu- ca am avut dreptate. Si - desi nu asta mi-am dorit cand mi-am dat cu parerea - acea persoana s-a auto exclus din cercul meu de prieteni...