Cel mai mare defect al meu

De Maria Magdalena Danaila în Femeia din spatele cantautoarei - actrite 15 mar 2011

Am citit mai devreme un articol in care se afirma ca daca reusesti sa identifici corect cel mai mare defect al tau si sa-l intorci in favoarea ta, ai un mare pas inainte. Dar e foarte important ca primul de pe lista sa nu fie…sunt cea mai tare din parcare! Cine te poate ajuta sa stabilesti totusi corect care sunt defectele tale?Nu o data s-a intamplat sa aflu ca ceea ce eu consider defect, pentru altcineva sa fie o calitate. De exemplu intotdeauna am fost cea mai inalta dintr-o comunitate. La scoala, la facultate, intr-un festival…rarissim sa trec macar pe strada pe langa un exemplar masculin – ce sa mai zic feminin! – mai inalt decat mine. De cate ori vorbesc despre asta cu cineva replica e, fireste, vai, ce n-as da sa fiu si eu atat de inalta! Da, dar mai e un aspect demn de luat in seama:cand esti asa de inalta nu iti gasesti nimic pe masura ta. Nici haine, nici incaltari, nici …barbat. Totul trebuie facut la comanda: haine, incaltari… din pacate barbatul nu ai cum sa-l faci la comanda , drept urmare de cele mai multe ori e lipsa. Ca sa nu mai zic ca traim intr-o tara in care marlanii nu se pot abtine sa nu iti arunce in urma tot felul de aprecieri la statura ta. Un alt defect al meu e, categoric, sinceritatea transanta. Mi se pare ca fac un bine cand sunt sincera, cand spun lucrurilor pe nume. De cate ori am vorbit despre asta, replica a fost vaaai, dar asta e o calitate! Nu e. S-ar putea ca ceea ce cred eu sa raneasca pur si simplu pe cel caruia ii spun parerea mea. Cui ii pasa ca un costum de carnaval arata pe un anumit barbat de parka ar fi costum de gay? Mi s-a parut ca fac un bine spunand exact ceea ce cred. Nimic si nimeni nu ma poate face sa cred ca personajul care purta acel costum va mai fi interesat vreodata de parerea mea. Daca el se simte bine intr-un costum spectaculos, fie el si de gay, ce drept am eu sa-mi spun parerea, punandu-l intr-o situatie delicata? Fireste ca depinde si de inteligenta personajului si de simtul umorului sa iasa dintr-o situatie jenanta.Sa fi avut degajarea de a spune ceea ce cred cu adevarat poate fi considerata o calitate. Eu am ajuns sa il consider defect.Ar mai fi ceva defecte, am trac – desi mi-as dori sa ies pe scena cu un tupeu si o dorinta de afirmare de sa daram muntii – eu abia astept sa scap! Am vocea in ton de alto – desi eu mi-as dori sa ating performantele vocale ale Mariei Carey, ce folos ca ai o voce buna daca nu poti face performante notabile cu ea – ma limitez in a emotiona in vibratii alto cu abilitati actoricesti de a da viata unor imagini din viata fiecaruia. Unii ar considera asta o calitate, eu il consider un defect.Pana la urma cine are dreptate? Si ce este un defect de fapt? Cine stabileste asta cu adevarat? Pana una alta ma straduiesc inca sa ma simt mandra de cine sunt. Dincolo de orice frustrare personala, cred ca e important sa fii mandra de cine esti cu adevarat si sa fii permanent in garda: ceea ce pentru tine e un defect, pentru altcineva poate fi o amenintare...