Cei credinciosi si religiosi vorbesc despre Judecata de Apoi. Nu s-a intors nimeni de "dincolo", asa ca nu avem nicio dovada ca exista un dincolo sau o judecata de apoi. Si cu toate astea oamenii se tem de ea intr-o oarecare masura. Nu toti. Cine stie cat de greu trebuie sa-i fie lui Dumnezeu sa judece pacatele oamenilor... Si noua ne este destul de dificil sa punem in balanta faptele rele cu cele bune. Cum ai putea cantari cateva vorbe sau fapte urate si le-ai putea pune in balanta cu restul celor bune? Bunatatea poate fi cantarita? Dar rautatea? Ca mai apoi sa se poata face un "scor" intre ele? Cam greu de spus.
Am in preajma o persoana pe care o cunosc de multa vreme si pe care, in general, o apreciez ca fiind buna. Dar imi face uneori niste nefacute… de nici nu stiu ce sa mai cred. Si culmea e ca, de fiecare data ma ia prin surprindere. Faptul ca alterneaza aceste reprize, ca sa zic asa, de bunatate si rautate, in care bunatatea predomina, ma face de fiecare data sa uit ca uneori poate fi si rea. Chiar foarte rea si urata. Nici macar nu ma gandesc sau nu ma astept la accesele de rautate pe care le are, asa incat ma socheaza de fiecare data. Dupa care imi trece, bazandu-ma pe cenzura memoriei si sperand sa pot uita astfel de iesiri care ei nu ii fac cinste iar mie imi amarasc sufletul.
'Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta…" Si, din nefericire, de multe ori asa ni se intampla si in viata de zi cu zi. Cei mai apropiati te stiu atat de bine incat, uneori, ajung sa folosesca unele informatii impotriva ta. Asa cum face persoana de care vorbeam. Stie pe ce "butoane" sa apese, imi cam stie reactiile si, cand ii vine ei cheful, tot ce are de facut e sa arunce niste vorbe… et voila… De cateva ori chiar i-am surprins un zambet rautacios, observand rezultatul scontat de ea. Recunosc ca in clipele acelea mi s-a facut frica de aceasta persoana, de rautatea ei. Am simtit-o foarte indepartata si straina.
Partea asta rea si urata din noi are si o denumire: Umbra. De fapt, cred ca are mai multe nume, dar foarte putini oameni vor sa o cunoasca, cei mai multi negand-o cu desavarsire. Problema e ca, chiar daca tu o negi, ea tot exista. In concluzie, nu putem fi doar buni. Sau putem, dar in etape, alternand si cu astfel de momente ciudate si urate, atat pentru noi, cat si pentru ceilalti. Asa cum nu putem fi doar fericiti, in permanenta.
Cert e ca toti avem astfel de scurtcircuitari; trecem de la o extrema la alta, nu ne mai putem controla frustrarile si izbucnim, reactionam in moduri care ne surprind uneori chiar si pe noi.
Am cunoscut de curand un cuplu de tineri… atei. El cel putin spune foarte detasat si nonsalant ca nu crede in Dumnezeu si "toate astea". Ma intreb cum e oare viata lui? Pentru ca iata, desi nu crede in Dumnezeu, poate face foarte bine diferenta intre bine si rau. Poate ca noile generatii nu mai au nevoie de religie ca sa faca diferenta intre bine si rau. Nu mai au nevoie sa creada in ceva anume, in Dumnezeu. Nu mai sunt atat de ancorate in reguli nescrise, pe care sa le respecte cu strasnicie. Cine stie cum ne va face viitorul sa fim: buni sau rai. Sau poate ca asta depinde totusi de noi.
Viata dubla
Confuzia Craciunului
