Toata lumea minte

Si nu incerca sa spui ca tu nu, pentru ca stii si tu ca ar fi o minciuna. De ce mintim cu totii? Sunt multe raspunsuri la intrebarea asta. Unii mint de placere, altii de frica, altii pur si simplu pentru ca le face placere si se amuza mintindu-i pe ceilalti. E bine sa mintim? E rau? Depinde de situatie.

Cum ne dam seama ca suntem mintiti. Se intampla ca uneori sa nu realizam asta. Dar, de cele mai multe ori simtim ca ceva nu e in regula. Unora chiar le place sa fie mintiti. Prefera orice alta “realitate” decat pe cea adevarata. Altii au ramas copii in sufletul lor si atunci lumea si lucrurile “zugravite” ceva mai colorat si nuantat par mult mai frumoase si mai usor de acceptat.

Ni se servesc minciuni in fiecare zi. Dar cine sta sa le mai numere?!? Si uneori incepem cu ele dis de dimineata: “Buna dimineata! Ce faci? Esti bine?/ Buna dimineata. Da, toate bune.” Si cand colo…nu mai are somn din cauza neplatii facturilor, soacra e bolnava si masina ii face probleme.

Copiii mint? De cum incepem sa ii invatam noi. Pentru ca, la inceput de tot, habar n-au sa faca asta. Mai intai o fac amuzandu-se de rezultat. Si culmea, dupa ce sunt pedepsiti pentru minciuna, mint si mai cu spor, tocmai din teama de a nu fi pedepsiti.

Indragostitii se mint si ei. Numai ca la inceputul relatiei stiu ca fac asta si accepta. Mai tarziu e mai greu. Si sa iti minti partenerul si sa accepti sa fii mintit. Asta cu minciuna si adevarul e ca si cu partea rea si cea buna din noi. Daca am accepta mai usor ambele valente cred ca am putea sta departe de minciuna. Dar preferam sa ne mintim chiar si pe noi. “Ah, eu nu as fi in stare sa fac asta…” Fireste, pana la proba contrarie. Si sa nu iti dea Dumnezeu ocazia aia…

Oare de ce ne suparam atat de tare cand aflam ca am fost mintiti? Pentru ca nu suntem nici noi chiar usa de biserica. Am mintit si noi la randul nostru, dintr-un motiv sau altul. Ce anume e diferit cand ne minte altcineva pe noi?

Oamenii nu inteleg ca minciuna, furtul, toate faptele rele sunt de fapt furturi de energie. Si, cum exista un echilibru in natura, daca ai mintit, vei fi si tu la randul tau mintit candva.

Sunt si oameni care aleg sa spuna orice altceva, eventual sa minta in loc sa spuna pur si simplu “nu stiu”. E grea rau responsabilitatea propriei noastre persoane! Pentru ca, daca nu stii ceva, inseamna implicit ca esti prost. Chiar asa sa fie? Poate cineva sa le stie pe toate, intotdeauna? Nu cred! Deci fiecare ar putea sa spuna nu stiu asta, fara nicio rusine. Dar daca e mai simplu sa minta, de ce sa nu o faca?!? Asa, scapa “basma curata”.

Pe un copil il prinzi usor cu minciuna. De fapt, pe oricine daca folosesti putina logica. Copilul, in cele din urma, se rusineaza si recunoaste. Adultul… apeleaza la o alta minciuna si o alta minciuna, pana intra intr-o increngatura din care nu mai stie nici el care e realitatea. Iar asta e si penibil, si periculos.

Unii mint mai cu cap. Adica nu servesc minciuna asa, complet dezbracata. O mai coloreaza putin, o mai impacheteaza, ocolesc adevarul si dau raspunsuri in doi peri, lasandu-l pe celalalt sa intelega ce vrea el de fapt sa auda. Treaba lui daca e fraier si pica in propria-i plasa. In definitiv, de ce a fost atat de curios si trebuia sa le stie chiar pe toate, in detaliu?

Oricum, atunci cand pui o intrebare, cand ai deja o suspiciune, tine minte ca toata lumea minte la un moment dat. Si cum ai putea dezarma pe un mincinos fara rusine? Zambindu-i aproape malefic si spunandu-i: “Hai ca pe-asta eu o scoteam ceva mai gogonata si mai credibila decat tine. Ia-o de la capat si de data asta incearca sa spui adevarul.”