chef florin dumitrescu

Chef Florin Dumitrescu, adevărul despre motivul pentru...

Citeste mai mult»
dus

Care este cel mai bun moment al zilei pentru a face duș

Citeste mai mult»

Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează...

Citeste mai mult»
Timothée Chalamet

Timothée Chalamet îl va interpreta pe legendarul muzician...

Citeste mai mult»
Arnold Schwarzenegger

Arnold Schwarzenegger spune că săptămâna trecută i-a fost...

Citeste mai mult»
Bruce Springsteen

Bruce Springsteen va primi cea mai prestigioasă...

Citeste mai mult»
daddy

Proprietăţile rapperului Sean "Diddy" Combs din Los...

Citeste mai mult»
Anne Hathaway

Anne Hathaway a suferit un avort spontan într-o perioadă...

Citeste mai mult»
buchete

Cele mai populare flori pentru buchetele de mireasă

Citeste mai mult»
Regele Charles al III-lea

Regele Charles este "frustrat" de ritmul său de...

Citeste mai mult»
olivia

Actriţa Olivia Colman spune că ar fi plătită mai bine...

Citeste mai mult»
Cameron Diaz

Actriţa Cameron Diaz, în vârstă de 51 de ani, şi soţul ei...

Citeste mai mult»
covaci

Liderul trupei Phoenix, Nicu Covaci, operat de urgenţă pe...

Citeste mai mult»
shakira

Shakira a lansat un nou album, intitulat „Las Mujeres Ya...

Citeste mai mult»
somn

Poziția de somn care poate provoca hipertensiune...

Citeste mai mult»
Oprah Winfrey inainte

Oprah Winfrey mărturiseşte că, timp de 25 de ani, a fost...

Citeste mai mult»
Regele Charles al III-lea

Regele Charles al III-lea se simte ''foarte bine'', a...

Citeste mai mult»
tatoiu

Monica Tatoiu, atac la adresa Erikăi Isac și a piesei...

Citeste mai mult»
Aaron Taylor-Johnson

Actorul britanic Aaron Taylor-Johnson, marele favorit...

Citeste mai mult»
finlanda

Finlanda, ''cea mai fericită ţară din lume'' pentru al...

Citeste mai mult»
ceara

Sezonul estival se apropie, ce poți face pentru a avea...

Citeste mai mult»

Firea: Nu am discutat despre europarlamentare; acum...

Citeste mai mult»
fam

Cum poți alege pantofi de damă eleganți și confortabili?

Citeste mai mult»
Printul William & Kate Middleton

Familia regală britanică infirmă speculaţiile despre Kate...

Citeste mai mult»
Elon Musk

Elon Musk sugerează că faptul că foloseşte ketamină pe...

Citeste mai mult»
stormy

Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea...

Citeste mai mult»
Kate Middleton

Prințesa de Wales și prințul William, văzuți la o fermă...

Citeste mai mult»

Cum poți alege pantofi de damă eleganți și confortabili?

Citeste mai mult»
Naomi Campbell

Cariera îndelungată în lumea modei a lui Naomi Campbell,...

Citeste mai mult»
meta

O psiholoagă care sfătuia Meta a demisionat pentru că...

Citeste mai mult»
Pierce Brosnan

Pierce Brosnan a pledat vinovat pentru drumeţie în afara...

Citeste mai mult»
Meghan Markle

Meghan Markle a lansat un brand de lifestyle

Citeste mai mult»
Olivia Munn

Actriţa Olivia Munn a dezvăluit că a făcut dublă...

Citeste mai mult»
florin

Florin Salam, ridicat şi dus la audieri, sub acuzaţia de...

Citeste mai mult»
Matthew Perry

Testamentul actorului Matthew Perry a fost făcut public

Citeste mai mult»
camilla

Regina Camilla a primit propria păpuşă Barbie şi a glumit...

Citeste mai mult»
ponor

Cătălina Ponor, din nou mamă: “A doua noastră medalie”

Citeste mai mult»
al pacino

Al Pacino va lansa un volum de memorii în octombrie

Citeste mai mult»
bagaj

Lista pentru bagajul de maternitate: 3 lucruri absolut...

Citeste mai mult»
alergie

6 tipuri de alergii și ce trebuie să știi despre ele

Citeste mai mult»

Te lasi prada depresiei?

Ti s-a intamplat macar o data in viata sa fii deprimata. Poata ca prima oara a fost cel mai greu. Starea aceea cumplita, care te cuprinde treptat si te incatuseaza precum o caracatita, te sufoca si te vlaguieste, te lasa fara strop de speranta.

La inceput poti si chiar iti vine sa plangi. Gandesti ca asta ar putea fi o usurare. Numai ca, dupa ce te linistesti putin, realizezi ca plansul n-a rezolvat nimic. Problemele sunt tot acolo, tristetea e aceasi, daca nu si mai mare, si nu au cum sa dispara, sa se rezolve de la sine.

Incerci sa cauti solutii, sa gasesti o cale de iesire, dar acum nu esti in stare sa vezi niciuna. Poate de-aia se si zice ca ti s-au inecat toate corabiile.

Daca ai mai trecut deja printr-o experienta ca asta, stii ca tot ce ai de facut e sa astepti, sa te lasi dusa de gandul ca timpul te va ajuta sa treci peste toate. De fapt, trecerea timpului te va indeparta de momentul dureros si te va invata sa uiti si sa iti vindeci ranile.

Numai de n-ar fi senzatia asta ca nimic nu mai are rost, ca nu mai nici energie si nici chef sa faci nimic…Te gandesti ca daca dormi, cat mai mult posibil, ramane mai putin timp in care sa suferi si in care nu te poti gandi la nimic pozitiv sau frumos. Dar e la fel ca si cu timpul, care oricum trece ca melcul. Dupa ce te trezesti, de fiecare data, senzatia e aceeasi, daca nu si mai accentuata.

Vezi in jurul tau oameni zambind sau razand, insa tu abia ai suficienta putere sa te tii pe picioare si sa te prefaci ca functionezi; n-ai fi in stare sa zambesti, daramite sa razi. Poate sa fie soare, cald si frumos afara, la tine in suflet e doar frig si intuneric.

Macar daca nu ai fi atat de singura. Sau sa nu te simti complet parasita si abandonata de toti. Ei sunt pe undeva pe-acolo, pe langa tine, fac tot ce faceau si inainte, insa tu nu esti in stare sa ii vezi sau sa ii auzi. Nu ii simti aproape; cu tine. Nici vorbele lor incercat incurajatoare nu mai ajung la tine.

Au mai fost si alte depresii, din diferite alte cauze. Cumva, parca te-ai obisnuit si cu asta. Depresia vine si trece. Doar ca venirea si stationarea ei sunt indelungate. De trecut trece…candva, dar foarte greu, cu sau fara ajutoare. Te gandesti sa dai fuga la un antidepresiv, dar parca nici ala nu te ajuta. Cel mult te adoarme si te scoate din uz. Dar atat. Dupa care vine iar greul zilei urmatoare, caruia nu ii gasesti niciun rost, nicio explicatie.

Numai sa nu ajungi sa te obisnuiesti cu starile astea depresive intr-atat incat sa incepi sa le cauti, sa depinzi intr-un mod bolnavicios de ele. Pentru ca, dupa ce te inveti cu raul, te obisnuiesti cu el si il iei ca pe ceva normal, care face parte din viata. Din viata ta, cel putin.

Dar oare stii ca se poate si altfel? Ca poti scapa de o tristete, de o depresie covarsitoare chiar din stadiul incipient? Tot ce ai de facut e sa nu o lasi sa puna stapanire pe tine de la bun inceput. Cum sa faci asta? Pastreaza-ti calmul si incearca sa o controlezi ca pe o masina care vrea sa fuga de pe sosea, sa iasa in décor. Gandeste-te ca tu esti de fapt cea care iti controleaza viata si nu o stare, o tristete, sau o depresie. Si ca si maine va rasari soarele, chiar daca va fi o zi inorata si tu practic n-ai sa il vezi. El e acolo, deasupra noastra, in fiecare zi. Si spune-ti ca gustul asta amar-dulce al depresiei poate fi inselator, ademenitor, insa nu e deloc placut.

Una e sa suferi pentru ca ai pierdut pe cineva drag, pentru ca te-ai despartit de cineva, si alta e sa te lasi prada depresiei din motive pe care le poti drege in cele din urma. Solutii se gasesc intotdeauna. Asa ca, mai bine pastreaza-ti mintea clara pentru a le gasi cat mai repede. Nu ai cum preveni sau controla pierderea cuiva, insa un serviciu, un prieten, un obiect poti sa mai gasesti daca te automotivezi sa il cauti. Gandeste-te cata energie si timp pierzi cand te lasi pe mana depresiei. Timp si energie pe care le poti folosi pentru tine. Si viata e scurta.

Tag-uri: ,
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 17

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Canela (25.08.2012, 02:20)
Ma simt foarte singura,nu am prieteni,nu am cu cine vb m am inchis in mine foarte mult,cu ai mei nu pot vb ca ei sunt si ei bonlavi cu problemele lor nu vreau sa ii afectez di eu mai mult decat sunt, nu mi gasesc un loc de munca nu stiu pe ce directie sa o iau, am o facultate de jurnalsim terminata, nici cu sanatatea nu stau bine am un urganism foarte sensibil si bolnaviocis mai mereu, aveam un iubit care statea in alt oras si ne vedeam odata la o saptamana , doua, vb zilnic prin mesaje si la tel si totul parerea tinut sub control , acum ca nici el numai vrea sa vorbeasca cu mine, mi-a spus ca sunt prea mofturoasa ca i-am zis sa mai vina si el pe la mine , numai am cu cine sa comunic, de fapt nu ca nu as avea dar nu ma simt bine in largul meu cu acele persoane , nu stiu ce sa fac, am luat si medicamente pt depresie antistres si pro calm , sa mai ma linistesc ma gandesc mereu la moarte mi-e frica de ea, si cand ma imbolnavesc mereu am o stare de frica daca mi se intampla ceva daca patesc ceva:(
Răspunde-i
Cristina Marioglou (14.07.2012, 22:22)
Robert, sunt convinsa ca poti apela la un psiholog acolo, la voi in oras. Sau poti gasi si online pe cineva cu care sa discuti problemele tale. Poti apela la ajutor specializat in cazul in care nu ai la indemana vreo alta solutie. E bine totusi sa incerci sa stai de vorba cu parintii tai mai intai, cu alte rude sau prieteni, persoane apropiate de varsta ta. Cu totii avem astfel de momente dificile in viata. Unora le facem fata singuri, pentru altele avem nevoie de ajutor.
Răspunde-i
robert (14.07.2012, 21:27)
viata e ca roua dimneata,in aceiasi situatie ma simt si eu...am 19 ani sunt din Pascani si trec si eu prin niste clipe f grele....am momente in care plang,dar si cand rad,nici macar eu nu stiu ce e cu mn....plus de atata ma simt atat de singur,nu am cu cine sa vorbesc,cui umarul sa-i plang,parintii nu ma inteleg,dar............si e din ce in ce mai greu...mai ales seara cand merg culcare ,sunt cele mai dureroase clipe am noroc ca mai iau somnifere si adorm ca altfel cred ca as inebuni....ma simt ca un schin in piciorul cuiva si totusi e greu pentru mn sa nu am macar pe cineva cu cn sa discut...va rog o parere cum o fi ea,pentru mn inseamna mult,va rog [email protected]
Răspunde-i
Cristina Marioglou (28.07.2011, 15:40)
Ionut, din ce inteleg eu tu esti suparat pt ca s-a despartit de tine spunandu-ti ca n-are timp de relatie si vrea sa se concentreze asupra carierei, insa a facut cu totul altceva.
Cu toate acestea, nu poti privi partenera ca pe o posesie. Ea este o alta persoana, diferita de tine, care nu iti apartine, asa cum iti apartine un obiect. Partenera nu poate fi un "bun" al tau in timpul relatiei si, cu atat mai putin dupa incetarea ei.

Dupa ce v-ati despartit data trecuta, spui ca ea si-a gasit pe altcineva. Voi fiind despartiti (de tot), fiecare avea dreptul sa faca ce dorea cu viata lui, nu? Nu o poti judeca sau condamna. Nu o poti considera infidela, din moment ce erati despartiti. Nu te poti astepta ca o fosta (chiar si nevasta) sa nu mai aiba vreodata o relatie cu un alt barbat, doar pt ca a fost cu tine! Te simti tradat si inselat datorita motivului pe care l-a invocat ea pt despartire. Dar o despartire e o despartire pana la urma. Fiecare merge pe drumul lui si face ce crede ca e mai bine pt el.

Faptul ca ati revenit unul la altul totusi, inainte sa afli ca a avut pe altcineva intre timp, spune ca nu v-ati consumat relatia pe deplin, ca mai aveti sa va "spuneti" ceva unul altuia. (sau poate ca exista o simbioza intre voi, lucru ce nu prea poate fi sanatos, vezi bine). Tu ai vorbit despre ce simti fata de ea; dar ea fata de tine? Ea de ce a revenit in relatia cu tine?

In viata, precum reiese si din experienta ta, avem mai multe relatii. Din nefericire, pe fiecare in parte, incepand cu prima, le consideram ca fiind unice si pt toata viata, desi stim in sinea noastra ca nu este asa. Asteptarile si dorintele noastre nu sunt intotdeauna implinite. Poate ca tocmai asta ne ajuta sa mergem mai departe si sa evoluam.

Acum cred ca stii si mai multe despre aceasta femeie pe care ti-ai dorit-o si poate ti-o mai doresti inca drept partenera pe viata. Stii ca in parte e concentrata pe cariera, ca e nehotarata (intra si iese din relatie destul de usor totusi), ca nu intotdeauna face ce spune (sau ce-ti spune tie). Si atunci? Stiind toate astea si avand experientele de pana acum cu ea, de ce ti-o mai doresti? De ce mai suferi? Spui ca "stii ca este femeia pe care ai asteptat-o toata viata". Asta ti-ai dorit tu toata viata? O femeie care o consideri infidela si te minte?

NIMENI nu poate reprezenta pe lumea asta mai mult decat reprezinti tu, Ionut. Viata ta incepe si se sfarseste cu tine. Ceilalti care vin si pleaca din viata ta, care te insotesc pe parcursul ei, sunt doar "oglinzi" ale sufletului tau. Incearca sa ai mai multa grija si respect fata de propria ta persoana, stabileste-ti mai clar ce doresti de la o femeie si dintr-o relatie si incearca sa vezi lucrurile la rece. Stiu ca e greu sa faci asta, mai ales acum, cand iara esti ranit, dar e poate singura solutie sa poti trece peste toate astea si sa hotarasti ce vrei sa faci. Dupa ce vei reusi face asta, asuma-ti cu responsabilitate consecintele hotararii tale, ridica fruntea sus si porneste mai departe in viata.
Răspunde-i
ionut (28.07.2011, 10:39)
Din pacate vin din nou la dvs. De data asta sunt cel putin dublu mai afectat decat data trecuta...Am nevoie de Dvs, sunt intr-o situatie in care nu am mai fost niciodata, si care cred ca niciodata nu mi-am imagiant ca voi ajunge si eu. De apoximativ 3 saptamani m-am impacat cu tipa de care v-am povestit si dupa care am suferit ingrozitor cand ne-am despartit. Pana aseara, in cele 3 sapt. de cand ne-am impacat am construit impreuna ceva ce nu am avut nici pe departe in acel an de relatie, am simtit ca sunt fericit si ca lucrurile nu puteau lua o turnura atat de frumoasa si pozitiva tinand cont ca veneam dupa o a 3 a despratire. Atat de mult sa schimbat in perioada in care am fost despartiti incat am simtit ca este exact femeia pe care mi-am dorit-o si cu care vreau sa ma casatoresc. In consecinta am si cerut-o in casatorie si a fost in principiu de acord, insa fara detalii. Aseara insa am purtat o discutie in urma careia am aflat un lucru care a distrus tot. Am avut un moment de sinceritate in care ea m-a intrbat daca am avut vreo alta relatie in timp ce am fost despariti, daca am intretinut rap. sexuale cu altcineva sau altceva de genul asta. Am fost foarte sincer si i-am spus k am avut o tentativa cu cineva insa efectiv nu am putut face nimic, deoarece nu ma simteam pregatit si imi trezea un sentiment de vina vis-a-vis de ea. Dupa care mi-a dezvaluit ca ea a avut o aventura cu un barbat, ca sa culcat cu el doar pentru a-si demonstra ca a este puternica si ca a renuntat la mine pentru totdeauna. In momentul ala am simtit ca cineva mi-a taiat picioarele si ca mi-a spart inima in 1000 de bucati. M-am simtit inselat, mintit si gol. Cand ne-am despartit, mi-a argumentat ca vrea sa ne despartim pentru ca este foarte dornica sa faca cariera si ca nu poate traii decat pentru asta; ca nu are timp de nimic decat pentru job, ca nu o intereseaza sa cunoasca alti barbati. I-am respectat dorinta si m-am retras, am lasat-o sa faca ceea ce o facea fericita. Cum oare credeti ca ma simt eu acum, cand am aflat ca la nici o luna de cand ne-am despartit ea s-a culcat cu alt barbat, in conditiile in care eu am iesit pe usa gandind ca ea are nevoie de spatiu pentru job, nu pentru a baga in patul ei alt barbat? Dupa ce mi-a spus aspectul asta, mi-a zis ca regreta extrem de mult si ca tot ce isi doreste acum este sa fim impreuna pentru todeauna si ca daca ar putea sa faca ceva ar fi dispusa sa faca orice pentru a reabilita relatia fiind constienta ca a facut cea mai mare prostie din viata ei. Ratiunea mea este in momentul asta 0. Stiu ca daca ma apropi de ea imi vin in minte doar imagini care ma scarbesc, stiu ca atat de mult mi-am dorit sa ma impac cu ea si totusi acum mi-e greu sa accept ca desi o am nu mai poate fi niciodata la fel, as vrea sa fie doar un vis din care sa ma trezesc si sa spun ca a fost doar un cosmar..I-am spus de multe ori ca asta este o greseala capitala si ca singurul lucru peste care nu pot trece este infidelitatea. Sunt extrem de afectat si foarte confuz. Ce sa fac, stiu ca este femeia pe care am asteptat-o toata viata, stiu ca este motivul pentru care in fiecare dimineata ma trezesc fericit, stiu ca reprezinta pentru mine mai mult decat reprezint eu....dar oare voi putea sa ma mai apropi vreodata de ea, de cate ori ma atinge sau este in apropierea mea o singura imagine imi apare in fata, si stiti care. Ce sa fac, ce decizie ar trebuii sa iau...oare vom putea vreodata sa mai avem incredere unul in celalalt, oare vom putea uita o greseala de asemnea calibru...oare avem sanse sa mai fim fericiti? Va multumesc. Astept cu interes opinia Dvs.
Răspunde-i
Cristina Marioglou (14.06.2011, 15:29)
Ionut, e f important ca poti privi lucrurile in ansamblu si observa greselile facute (atunci si acum, in ambele relatii). Din ce ai povestit reiese ca ai vrut sa compensezi in a doua relatie ce nu ai oferit in prima. Poate de aici si incapacitatea de a te desprinde de ultima partenera. E posibil sa simti acum ce a simtit prima ta partenera, cand v-ati despartit. Ea a oferit tot, iar tu, spui, n-ai apreciat. A doua oara ai oferit tu tot si...iar n-a iesit bine. Poate pana la o relatie viitoare sa reusesti sa faci un balans intre ceea ce primesti si ceea ce oferi. A da tot, neconditionat, fara a cere absolut nimic inapoi suna altruist, dar intr-o relatie de cuplu functioneaza mai greu. Priveste optimist si gandeste-te ca data viitoare vei fi mai precaut cu sentimentele tale si cu tot ce ai de oferit, mai atent cu tine dar si cu ea (oricare va fi).
Stiu ca acum doare, dar peste ani te vei uita inapoi la durerea asta si o vei simti ca perioada in care ai evoluat, in care ai inteles ce inseamna si cum functioneaza o relatie. Cand vei ajunge acolo vei avea un sentiment de bine, de implinire mai ales sufleteasca, vei fi impacat atat cu tine, cat si cu trecutul tau.
Răspunde-i
ionut (14.06.2011, 15:01)
Dna Cristina, in miile de procese de constiina pe care mi le fac de cele mai multe ori nu gasesc logica relatiei pe care am avut-o. Cu cea care am stat 1 an, am fost in faza incipienta foarte buni prieteni si sincer nu ma atragea aproape deloc ca o potentiala iubita. Cu cealalta cu care am stat 4 ani, am fost indragostit maxim de la bun inceput si mi-o doream enorm. Insa dupa o perioada ne-am indragostit foarte tare si am considerat ca este ideal sa avem o relatie. Vis-a-vis de paralela Dvs, sunt oarecum de acord cu profilul mamei mele. Aceasta fata avea un temperament cu totul diferit de cealalata. Cea de 4 ani era supusa si ma asculta, imi facea toate placerile si imi creea tot confortul din lume iar eu nu apreciam pe masura eforturile ei. Dupa despartire am crezut ca nu voi mai iubii vreo alta femeie in viata mea, insa aceasta a2a fata a reusit sa trezeasca in mine un sentiment care eram convins ca a murit. Diferenta a fost consider eu, ca m-am grabit sa ofer tot ce nu i-am oferit celeilalte si sa-i creez tot confortul de care nu a beneficiat cealalta. Sincer, lucrul care m-a facut sa o iubesc atat de mult a fost cu siguranta temperamentul ei dezinvolt, plin de viata si intodeauna activa. Absolut toti prietenii mei erau indragostiti de ea, toti o apreciau foarte mult iar parinti mei erau incredibil de indragostiti de ea. Faptul ca era o femeie foarte plina de viata, cred ca face asemanarea dintre ea si mama. Desi nu sunt un adept al sideratiilor zodiacale, intamplarea face ca si ea si maicamea sa fie in aceiasi zodie la diferenta de 4 zile. Multi dintre cunoscuti imi spun ca singura noastra problema a fost de fapt diferenta de varsta, aproximativ 8 ani. Ne-am despartit pentru ca ea a are un alt sistem de valori in ceea ce priveste prioritatile. Am simtit ca eu am dat mult mai mult decat este ea dispusa sa ofere. Nu vreau sa va incarc cu foarte multe detalii...cam asta cred ca imi va fi greu sa gasesc la o alta fata.
Răspunde-i
Cristina Marioglou (14.06.2011, 14:17)
Ionut, se spune ca ai nevoie de jumatate din timpul relatiei pt a te "vindeca" de ce-a fost. Nu e o regula, dar da-ti timp pentru a putea merge mai departe. Iar daca vezi ca tot continua sa doara atat de acut, adreseaza-te unui specialist. Poti sa iti recomand pe cineva daca doresti.
E posibil ca aceasta despartire sa fie mai dureroasa si greu de acceptat si de trecut datorita relatiei in sine si a ce a insemnat ea pentru tine. Unii ar fi de parere ca imaginea ei s-a suprapus perfect peste cea a mamei tale si de aceea nu poti sa te desprinzi. Iar nu e o regula, dar mediteaza asupra acestui lucru. Si gandeste-te la ce anume iti lipseste acum si crezi ca n-ai mai putea avea cu o alta partenera.
Răspunde-i
ionut (14.06.2011, 14:08)
De 3 saptamani m-am despartit de o tipa cu care am stat fix un an. Primele zile am fost ok, insa cu timpul am inceput sa ma simt groaznic. Mi-e foarte dor de ea, nu pot sa ma concentrez la absolut nimic, am responsabilitati pe care nu mi le pot indeplini, nu dorm noaptea, simt ca am un bolovan care ma apasa pe piept. De cateva zile simt o durere in zona ficatului, mi-au amorti degetele de la mana stanga si sunt foarte ametit. Incep sa-mi fac griji ca ma voi imbolnavi. Cand am ales sa ne despartim, mi-am spus ca voi fi ok avand in spate experienta despartirii de o tipa cu care am stat 4 ani. Paradoxal, simt ca sunt mult mai demolat de despartirea de tipa cu care am stat 1 an, decat de cea cu care am stat 4 si cu care intentionam sa ma casatoresc. Am citit diverse metode de a depasii momentul, am incercat sa discut cu prieteni, am iesit cu alte tipe, incerc sa merg la sala (insa nu mai am randament nici 10% ca inainte), incerc sa fiu amabil si sa imi ascund tristetea insa din pacate este mult prea vizibil pt toata lumea ca sunt o leguma tumefiata. Sunt trist tot timpul. Sincer, nu sunt eu..nu ma recunosc. Am fost un etalon de viata echilibrata pentru multi cunoscuti, eram un barbat puternic si foarte sigur pe mine in decizii, un continuu izvor de buna-dispozitie si intodeauna persoana de centrul grupului. Indiferent cat de mult ma straduiesc ca trec peste starea de depresie, nu reusesc. Nimic nu imi creaza interes...tot ce imi doresc e ea. Sunt sigur ca nu vom mai reusi sa fim impreuna, am incercat de vreo 3 ori sa ne impacam pe parcursul a 3 luni...dar ce sa fac sa ma detasez si sa o uit? I-am spus la un moment dat sa isi faca un nou iubit, sa imi pot disptruge sperantele ca va mai fi ceva intre noi si convingerea ca ea a fost femeia pe care am asteptat-o toata viata...insa nu vrea. Am 31 de ani. Cum scap de depresia asta care ma distruge pe zi ce trece din ce in ce mai mult, atat psihic cat si fizic???
Răspunde-i
Cristina Marioglou (15.05.2011, 00:12)
Ei, "anonim", parca imi aduci aminte de anii de liceu. Cred ca sunt "normale" starile astea de care vorbesti tu. Adica, multi adolescenti trec prin asa ceva. Iar dupa 10-20 de ani asa rad de ele cand si le amintesc...Si la fel ai sa faci si tu mai tarziu, ai sa vezi.
Hai, fruntea sus! Ai o varsta minunata si poti sa faci atatea.
Eventual, daca vezi ca se ingroasa gluma, mergi si vorbeste cu un psiholog (n-aveti in scoala unul?) sau scrie-i unuia. Poate te ajuta.
Răspunde-i
anonim (14.05.2011, 23:38)
Buna am intrat si eu pe acest site cand cautam cum sa scap de depresie...stiu ca exista oameni carora li s-a intamplat lucruri mult mai grave si sunt mult mai indreptatiti ca mine sa aiba depresii dar nu am ce sa fac daca asa ma simt...simt ca nu am chef de nimic ca nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea sunt clasa a 11a si nici nu stiu la ce facultate dau am incercat sa fiu cu un baiat si nu am reusit..si nu e primul si nu sunt urata dar sunt foarte foarte complexata si nu am incredere in mine si in momentul asta ma simt ca si cum nu o sa fiu niciodata cu cineva de care imi place cu adevarat si chiar sufar dupa baiatul asta..e greu sa suferi dupa cineva care nu da 2 bani..stiu ca nu am motive reale de depresie dar asa ma simt..am momente in care pur si simplu nu ma suport vreau sa ies din corpul meu vreau sa nu mai stiu de nimic..
Răspunde-i
Cristina Marioglou (09.02.2011, 12:47)
Nuti, e bine ca poti sa intelegi si sa ierti. Incearca totusi sa nu uiti, ca sa inveti din experientele de pana acum. Si ca sa nu mai repeti acelasi gen de relatii, sa fii prea permisiva. Pentru ca uite cu ce pret mare ai platit - depresia.

Olga, imi pare tare rau. Nu ai cum sa treci astfel de experienta si sa nu te afecteze. Si nu pot sa iti spun ca stium cum e. Insa poti sa spun ca viata merge inainte. Da, vei putea fi in continuare un om normal. Numai ca acum te doare inca prea tare ce s-a intamplat. Nefiresc ar fi sa nu ai nicio reactie si sa treci cu usurinta peste asa ceva. Incearca sa ceri ajutor de specialitate sau daca nu, vorbeste cat mai mult despre cele intamplate si, mai ales, despre ceea ce simti. Asta te va ajuta sa te eliberezi intrucatva de sentimentele care te coplesesc acum. Orice fel de pierdere e greu de dus.

Sabrina, de 2-3 ori pe an e destul de mult. Ai consultat vreun specialist? Poate ai nevoie de medicatie sau psihoterapie. Ar putea sa iti fie de ajutor. Uneori organismul e debalansat chimic si atunci e nevoie sa fie stimulat si ajutat. Alteori e posibil ca stilul de viata, ambientul sa te influenteze si sa iti provoace aceste depresii. Cauta sa aflii despre ce este vorba, nu sta asa sa te chinui. Precum spuneam, poate fi si usor.
Răspunde-i
(09.02.2011, 04:57)
eu urasc cand am depresii shi asta se intampla ce putin de 2-3ori pe an.shi la mine dureaza shi mult,cum ziceaiai shi tu simti ca te sufoci nu mai am vlaga energie orice ma enerveaza shi nu am chef de nimic nici macar de mine,shi apoi muncesc cu mine sa pot sa-mi revin shi cand ies afara din casa trebuie sa se intample ceva ce sa ma reintoarca la depresie .....si in momentul asta am o depresie ,,,stiu ca toate lumea are dreptate in tot ceea ce spune despre faptul k trebuie sa fi pozitiv shi bla bla bla dar eu nu mai am nervi pt asa ceva de exemplu acum e ora 3:56 shi eu nu pot sa dorm shi maine la ora 8trebuie sa ma duc la munca ...ce dragutz nu:))....
Răspunde-i
olga deleanu (08.02.2011, 23:38)
cristina.....cum sa nu ai depresie cand ramai insarcinata si afli la 3 luni ca analizele genetice indica trisomie 13 si faci avort terapeutic????? ami poti fi om normal dupa toate astea????
Răspunde-i
Nuti (06.02.2011, 19:50)
Au fost multe stari depresive dea lungul anilor deoarece m-am lasat condusa de oamenii in care aveam incredere am trecut peste acele momente cu greu dar am trecut adevarat viata este mult prea scurta si este pacat sa dam voie sa traim in depresie ma consider destul de puternica si cu o putere de incelegere si iertare fata de niste persoane care nu o merita cu toate acestea timpul vindeca ranile si viata trebuie traita
Răspunde-i
Cristina Marioglou (06.02.2011, 17:47)
Gabriela, cand simti ca cineva vrea sa iti faca rau, nu il lasi. Da, e vorba de taria si puterea fiecaruia. "Ma face sa ma simt...urata." Pai daca tu il lasi, te face. Daca nu, nu.
Poti incerca sa afli de unde vin depresiile si ce rost au. Dupa care ai sa le poti opri "din fasa"; nu or sa mai poata sa puna stapanire pe tine si pe viata ta. E intr-adevar foarte greu, dar se poate.
Răspunde-i
gabriela pavel (06.02.2011, 16:31)
Intradevar,viata e scurta.Dar ce ne facem atunci cand simti ca cineva,de undeva incearca sa ti-o scurteze,sau sa iti faca viata infernala?Depresiile vin cu o viteza naucitoare,dar pleaca cu viteza melcului.....si atunci ce ne ramane de facut?Sa ajutam melcul sa mearga mai repede?Nu,melcul tot melc ramane.....Aceste depresii chiar pun stapanire pe viata ta,trebuie sa fii foarte puternica si hotarata sa scapi de ele.Cred ca se poate,dar foarte greu.
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Tu si ceilalti
Cele mai citite
Azi
Săptămânal
Lunar

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
29 mar