Cand ne gandim la planuri si dorinte, in mod inerent ele se leaga si de copiii nostri. Ce ne dorim de la ei, ce asteptari, ce drum speram sa urmeze?
Intrebarea care imi vine in minte este in ce masura succesul sau esecul unui copil este si cel al parintilor sai?
Copilul este desemnat de familia sa ca urmas si mostenitor si o data cu investirea sa, el preia traditia, valorile si idealul familiei pe care trebuie sa le duca mai departe si sa le implineasca.
Am putea spune ca pregatirea pentru succes este o competitie la care participa intreaga familie in vederea dezvoltarii optime a copilului pentru a face fata probelor la care va fi supus de mediul social. Competitia copiilor este si competitia parintilor, iar reusita sa este un motiv de mandrie, de fala, pe cand esecul este trait ca o rusine si o dezamagire.
Este un schimb. Familia ofera copilului si copilul da inapoi, intarind prestigiul familiei prin reusitele sale. Desi poate parea suprinzator, pregatirea pentru succes poate fi adesea inlocuita de pregatirea pentru esec. O istorie incarcata de nereusite, de dezamagiri, de dorinte neimplinite, fie isi poate cere dreptul la a se repeta, fie poate crea o presiune uriasa la care copilul sa cedeze.
Succesul sau esecul pot fi adesea cele care cultiva un climat familial simptomatic ce va reactualiza prin copil intregul traseu tumultuos de pana atunci. Istorii care se repeta, evitarea rusinii, spalarea rusinii, pericolul neonorarii istoriei familiei, povara mostenirii, menirea de a schimba.
Ce este succesul? Ce este esecul? Ele sunt in concordanta cu asteptarile, cu planurile, dorintele si anticiparile. Ceea ce copilul considera un succes, parintele poate considera un esec si invers, in functie de asteptarile lor. Trairea esecului sau a succesului este in relatie cu istoria subiectului si cu istoria familiala.
Exista o anticipare a esecului, o re-trairea a esecului personal sau transmis de altcineva. De asemenea, exista diferite feluri de succese, unele avand un mare rol in dezvoltarea personala, in construirea increderii in sine, altele aducand "glorie" familiei.
Multi parinti se simt rusinati de "esecurile" copiilor lor, altii sunt foarte "mandrii" de succesele acestora.
Copilul obtine succesul pe de o parte pentru el ca modalitate de a da o forma concreta asteptarilor si dorintelor sale, iar pe de alta parte pentru parintii, familia sa, pentru a raspunde investitiei facute de familie in el, el fiind descendentul care continua o anumita traditie sau dimpotriva deschide una.
Copilul este un mostenitor, iar mostenirea sa poate include in egala masura succesul sau esecul sau.
Nu poate
Scrisoare catre Mos Craciun
