Povestea lui Bau Bau

Va mai amintiti de celebru Bau Bau? Cel care aparea din cele mai intunecate cotloane ale camerei, de sub pat, din baie si din multe alte locuri atunci cand nu eram cuminti. Si alaturi de el mai erau si altii: baba Cloanta, Magaoaia, Tiganul, Capcaunul, Nenea cu sacul, Mosul cel Rau etc.

Care este povestea lui Bau Bau? De unde incepe ea si cum a aparut el? Cand copiii sunt mici si neascultatori, atunci cand nu dorm, nu mananca, nu stau locului, adesea parintii ajung in situatia de a nu mai sti ce sa faca, cum sa reactioneze si atunci aduc la suprafata aceste personaje. De ce spun ca le aduc la suprafata? Pentru ca ele exista in ei, undeva in propria lor copilarie.

Principala caracteristica a lor este ca ele provoaca frica. Copiii sunt inspaimantati de ideea ca cineva, ceva ar putea veni peste ei si i-ar lua de langa parinti sau ar veni noaptea cand ei sunt singuri.

E de remarcat dorinta si tendinta adultilor de a speria copiii cu diferite personaje, obiecte, situatii. Povestea acestui Bau Bau il va urmari pe copil multa vreme si in incercarea lor de a-l face ascultator, retinut sau de a-l pedepsi cu aceasta stare de frica, comportamentele copilului se pot amplifica si chiar inrautati.

Este o amenintare ce releva incapacitatea adultului de a hrani copilul, de a-l adormi, de a-l domoli. Pe de alta parte, tentativele de a speria copiii si perseverenta cu care le pun in act ne arata ca parintii insisi au aceasta frica in ei. Nu poti speria pe cineva cu ceva de care nu ti-e frica.

Deci "daca nu mananci tot, o sa te dau la tigani" ne duce cu gandul la frica pe care la randul lui adultul care spune asta a resimtit-o cand era mic. De fapt frica adultului face amenintarea atat de eficienta si produce frica celui mic. Copiii nu stiu ce inseamna bau-bau dar pot simti frica celui care ii sperie.

Iata ca si Bau Bau se mosteneste si se transmite din generatie in generatie. Cu alte cuvinte, frica pe care o resimtim si nu am stiu ce sa facem cu ea, cum sa o traducem o dam mai departe copiilor nostri pentru ca incercam sa intelegem macar modul lor de a reactiona.

Frica exista in copil, dar aceste personaje nu ne ajuta decat sa o scoatem si sa o lasam sa prinda glas, intr-un mod in care el nu stie sa descifreze acest glas si nici cum sa faca astfel incat sa nu il mai auda.

Oferim inca un chip, inca o masca unei stari, care si asa este adesea greu de tradus si inteles de catre copil.