Atelierul de joaca

Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc in care se duce singur si unde incepe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu in sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie.

Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pâna când cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul il investeste intr-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi.

Pentru a se putea adapta la gradinita copilul trebuie sa poata pleca de acasa, sa se poata separa de parintii sai pe perioada timpului petrecut la gradinita. Sa existe capacitatea copilului de a pleca si cea a parintilor de a-l lasa la plece.

Absenta capacitatii de separare conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, la o stare de angoasa si disconfort, la o retragere a sa si la lipsa unei relatii cu spatiul, colegii, educatoarea, jucariile. Copilul ramâne undeva la intrare, intre casa si gradinita.
 
Pot sa merg la gradinita? Iata o intrebare la care un copil nu poate sti raspunsul dinainte, ci doar in masura in care parintii reusesc impreuna cu el sa inteleaga ce presupune a merge la gradinita si ce este gradinita.
 
Ce se intampla cand un copil care nu se poate separa de familie, nu mananca sau nu se joaca singur este dus la gradinita? La inceput plange si se agata de mama sa, refuza sa mearga sau sa ramana acolo.

Apoi, in functie de capacitatea lui de a se adapta, poate sa nu mai planga si sa para ca s-a obisnuit dar fara a se integra intre copii sau a povesti de la gradinita. Ca si cum ar sta ca n-are incotro si nicicum ca ii place sau gaseste ceva interesant de facut.
 
De obicei, sunt copii care se imbolnavesc usor si din aceasta cauza lipsesc de la gradinita, care devin sensibili si se simt nedreptatiti de educatoare sau agresati de ceilalti copii, care au perioade in care plang din nou dimineata, le spun parintilor ca este rau la gradinita sau nu le place, pentru care fiecare inceput de an sau de semestru readuce problema plansului si refuzului de dimineata in care implora parintele sa nu-l mai duca, uneori si al unor afectiuni somatice cum ar fi voma, lipsa poftei de mancare, insomnii, cosmaruri nocturne, apatie, tristete, violenta.

Sunt semnele unei suferinte pe care cel mic o simte, al unei parasiri, al unei lipse de iubire, apropiere si continere din partea gradinitei, unei lipse de relatii cu ceilalti copii si unei indiferente fata de jucariile, jocurile si celelalte activitati de acolo. Aceasta stare nu depinde in niciun fel de tipul gradinitei, de cum sunt educatoarele sau de cat este de dotata gradinita.

Parintii pot fi incantati de dotarile gradinitei, de limba engleza sau de alte optiuni dar copiii nu reusesc sa le aprecieze pentru ca pentru ei "la gradinita" este opusul lui "acasa" sau echivalentul lui "fara mama".
 
Avand in vedere aceste aspecte ale dezvoltarii copilului si ale drumului sau de la dependenta de familia si de mama la independenta, la curiozitate si la dorinta de nou, putem sa ne gandim cum sa ajutam un copil sa se poata desprinde de mama, pentru cateva minute cand este mic, sa-si gaseasca de joaca cand este singur in camera sau sa ramana cu o alta persoana, intr-un alt loc pentru a pregati mersul la gradinita. Sigur ca cu cat aceasta trecere se face mai lin si este mai putin traumatica, cel mic are sanse mai mari sa o accepte.
 
Va invit sa luati parte la proiectul noastru, Atelierul de joaca, adresat celor mici si in egala masura parintilor, un spatiu intre casa si gradinita pentru a intelege cum se comporta copilul si cum il putem ajuta sa mearga la gradinita. Proiectul va fi lansat pe 28 februarie la Salonul Baby Expo, ora 17.00 in cadrul seminarului "Cum alegem gradinita?"