Ascultam zilele trecute o prietena care imi spunea cat de mult isi doreste o vizita in strainatate si totusi, in timp ce strangea pantaloni, jucarii, casti si reviste si striga la cel mic sa se imbrace, replica ei era urmatoare: "Uita-te si tu la mine, cum sa ii las pe astia. Asta fac toata ziua."
Ma gandeam daca o data cu aparitia unui copil, cuplul format din cei doi parteneri care au viata lor, trairile lor, obieciurile lor devine automat un cuplu parental si cele doua nu isi mai gasesc puncte de intalnire.
Cum este aceasta trecere de la iubita la sotie si apoi mama? Cum este dragostea dintre parteneri si dragostea pentru copil? Evolutia unui cuplu spre a deveni o familie este o curgere relativ fireasca in conditia in cei doi iau aceasta decizie.
Copilul se naste din uniunea celor doi parteneri pentru a completa familia si a-i oferi continuitate. Legaturile din cuplu se intalnesc cu cele dintre parinte si copil si creeaza un arbore.
Fiecare trece prin mai multe ipostaze dar ramane in acelasi timp in fiecare dintre rolurile sale.
O femeie care a devenit sotie, o sotie care a devenit mama, o mama care devine bunica. O bunica care a ramas femeie si sotie si mama.
Adesea parintii cuprinsi de griji si de dorinte fata de copiii lor, tes o panza in care raman prinsi in aceste roluri si uita unul de celalalt in calitate de partener. Sau poate ca isi aduc aminte si fiecare asteapta ca celalalt sa revina primul la cuplu, sa regaseasca legatura, sa o reia de acolo de unde au lasat-o.
Ce se intampla cu dorinta? Cum se transforma viata de cuplu in schimbat scutece, dormit in ture, luat de la gradinita, dat siropul, spus povestea la culcare si a doua zi iar de la capat...
Copilul aduce dupa sine schimbari. Nu mai poate fi totul ca inainte. Timpul e impartit altfel, activitatile sunt variate, intrebarile, preocuparile, cumparaturile ...
Insa cei doi parteneri trec intr-o noua etapa. Aceea de parinti. Ei raman in continuare un cuplu, iar experienta de parinte le imbogateste trairile si ii aduce laolalta in ipostaze noi pe care le pot simti, parcurge, descoperi unul prin celalalt si impreuna cu copilul lor.
Voi cum simtiti cele doua ipostaze?
Depresia post-natala
Povestea lui Bau Bau
