M-am tot gandit...ce contine viata de zi cu zi a unui om? A mea, a prietenilor mei, a oamenilor pe care ii cunosc. Munca si mai ce? Hmm. Pai, o serie de clisee.
Poate parea exagerat; dar este oare? Sa ne gandim numai la cat de asemanatoare sunt vietile noastre intre ele... Oare asa ar trebui sa fie? Nu.
Suntem atat de diferiti structural, incat este evident ca undeva s-a strecurat o greseala. Suntem fiinte unice si irepetabile, totusi urmam exact aceleasi carari batatorite de toata lumea. Ne e teama sa iesim din rand, ba mai mult, ii condamnam si pe altii daca o fac. Ne umplem viata cu oceane de gunoi reciclat la infinit si ne luam libertatea in doze mici, cat sa nu ne sufocam...cat sa nu murim de foamea noastra naturala de libertate.
De ce suntem aici? Suntem creatori. Creatorii propriei noastre vieti. Iar daca nu facem decat sa reciclam iar si iar calea "corecta" si recomandata de majoritatea dictatoare, ajungem sa simtim ca ne sufocam - pt ca traim degeaba. Si de fapt nici nu ne traim propria noastra viata, asa cum am avea posibilitatea sa ne-o construim. Avem libertatea chiar sa si gresim, iar o greseala facuta cu credinta, e o experienta mai bogata decat un succes care iti este strain, pe care nu-l poti savura si nu prea stii ce sa faci cu el. Poate doar sa-l pastrezi ca pe o pasare impaiata, care nu mai zboara de mult si ti se umple frustrant de praf aruncata intr-o vitrina.
Libertatea se manifesta prin optiune. Iar optiunile noastre sunt mereu aceleasi cu ale celorlalti. De la aceleasi obiecte la moda, pana la aceleasi scenarii de viata, ca niste retete pentru fericire. Da, am ajuns sa ne imaginam ca exista asa ceva! Influentati de prejudecati, de publicitate, de succesul altora… Stim ca trebuie sa avem niste obiective clare, cu termeme precise, bla, bla, bla – dar si obiectivele si termenele sunt deja stabilite de altii. Asa ca in loc de libertatea optiunii, ne alegem doar cu presiunea actiunii in vederea unor tinte straine noua. Si asa a ajuns depresia sa fie o afectiune mai frecventa decat gripa…
Sigur ca pare mai usor sa iei niste raspunsuri de-a gata, in loc sa le cauti pe ale tale; dar de fapt raspunsurile prefabricate nu sunt raspunsuri, pentru ca nu raspund intrebarilor tale!
Cred ca avem nevoie sa ne oprim, sa tragem adanc aer in piept, si sa ne intrebam ce ne dorim de fapt. Ce conteaza pentru noi? In ce masura ne-am dat sansa unor optiuni multiple, fiind deschisi experientelor pe care le-am intalnit? Ne pasa intr-adevar de ceea ce cred altii, atat de mult incat sa renuntam la ceea ce suntem de fapt noi insine?
Avem libertatea de a alege; aici si acum si in fiecare secunda. Sigur ca libertatea implica responsabilitate, dar…sa ne fie oare atat de frica?
Libertate in doze mici
Abstinenta
