Stim de multa vreme ca in noaptea de Inviere cei mai multi habar n-au de ce sunt acolo si ca se comporta de parca ar fi la vreun meci si nu la un eveniment care tine de spiritualitate.
Anul asta, pentru ca a indraznit sa rada de un vecin, cineva a fost chiar impuscat in “noaptea Invierii”. Maxim! Enoriasii care participa la diverse evenimente bisericesti par mereu gata sa ii aplice “aproapelui” un cot in coaste, un branci sau un cap in gura pentru a lua lumina mai repede cu 30 de secunde sau pentru a pupa niste moaste sau pentru a lua aghiazma….dupa caz. Cam neortodox, nu-i asa?
Daca te uiti la cozile care urca zile intregi peDealul Mitropoliei sau la cei care isi fac nenumarate cruci cand trec prin fata unei biserici, esti convins ca suntem un popor foarte credincios. Daca intrebi cam ce stiu oamenii aia despre religia pe care o marturisesc, descoperim un lant de superstitiosi si de automatisme. Iar peisajul asta duce catre un abis spiritual.
E mai usor sa-ti lipesti 100 de cruci pe parbrizul masinii decat sa deschizi Biblia si sa vezi cam ce contine, daca tot e cartea fundamentala a religiei tale. E mai usor sa te inchini automat de 3, de 9, de 100 de ori si sa treci mai departe aproape inconstient ca ai facut-o, decat sa citesti o istorie a religiilor si sa intelegi de unde vine si ce reprezinta religia ta. In prima zi de Pasti am vazut la stiri cum, intr-o procesiune religioasa, in spatele unui preot, doua cucoane la vreo 60 de ani, isi dadeau coate ca sa mearga cat mai aproape de preafericitul…sau poate doar ca sa apara la TV, nu stiu. De fapt cred ca nici ele habar n-aveau.
Spiritualitatea este prin definitie opusa materialitatii, spiritual tine de constiinta, de gandire…notiunea de spirit nu se potriveste cu un atletism cucernic lipsit de continut. Despre institutionalizarea credintei, prefer sa nu discut, dar nu pot sa nu observ cu dezamagire cantonarea in material, limitarea asa zisei spiritualitati a “credinciosilor” la ritualul caruia s-a amputate orice semnificatie si emotie. Mai grav e ca activitatea asta a enoriasului automatizat, ii umple individului care o practica acel golpe care il simte omul, acea nevoie de spiritualitate; ti-l umple cu o proteza moarta, diforma si inutila, in locul unui foc viu si luminous, care sa il inalte si sa il apropie de intelepciune, de constientizare, de adevarul fundamental.
Recunosc: mi-e frica de cei care dau “like” la Sf. Treime pe Facebook!!! Tot in categoria “public figure”: Sf. Paraschieva of Iasi are 8.444 de like-uri si mai exista si pagina “Sfintii, prietenii luiDumnezeu”- or fi prieteni tot peFacebook??? Dislike!
Solidaritate feminina
Vid
