Ce frumos!

Cuvantul "frumos" ma exaspereaza. Multa vreme am avut senzatia ca ma urmareste, dar de fapt am revenit cu picioarele pe pamant si mi-am dat seama ca e un fel de nou tic verbal. As putea spune chiar ca este noul "deci". Toti cei care mai nou vor sa se arate intelectuali speciali si cu personalitate fac uz dar mai ales abuz de acest cuvant lipsit de aparare. In consecinta, "frumos"-ul, abuzat, isi pierde tot mai mult din valoare si tinde tot mai des sa nu mai insemne absolut nimic. Aproape ca regret perioada in care auzeam "misto" la fiecare trei cuvinte rostite in jurul meu. Asta macar nu era un cuvant romanesc, asa ca ii permitea imaginatiei mele sa ii atribuie de fiecare data alt sens.
Nu stiu dupa ce moda cretina, in ultima vreme totul a devenit "ce frumos" sau, in varianta scurta si meditativ panse-ista "frumos…". Neaparat cu puncte de suspensie! Cand pricuriciul comun si  grav limitat  in a sa intelepciune si intelegere se gaseste pus in fata unui fenomen pe care nu il pricepe dar fata de care care s-a prins  ca ar fi bine sa se entuziasmeze, salvarea cea mai la indemana este "ce frumos". Expresia denota clar ca omul e sensibil si intelege esentele in fata carora sa-si manifeste respectul, nu??
…Nu! De fapt, el nu are absolut nimic in cap, in afara dorintei de a se face remarcat prin calitati sufletesti pe care nu le are. De fapt, el nu intelege absolut  nimic, dar tine neaparat sa se inscrie intr-un trend care i se pare lui ca l-ar avantaja din punct de vedere al propriei imagini. In cel mai bun caz - atunci cand este sincera reactia de incantare a individului - un lucru cu adevarat deosebit i-a artas atentia acestuia, insa el este cu mult prea sarac interior pentru a-l intelege si pentru a-l evalua altfel decat printr-un cliseu obosit. 
Am reusit sa mai devalorizam un cuvant care, cu scurt timp în urma chiar însemna ceva. Vlorile pe care le recunoastem sunt si-asa destul de subrede iar criteriile de stabilire a valorii devin tot mai ambigue. Se pare ca ne-am apucat acum sa banalizam si formulele de apreciere consacrate. Cei care nu inteleg concepte, le duc in derizoriu. 
Faptul ca te opresti din obligatie sau interes meschin sa apreciezi ceva ce nu intelegi si care in realitate nu reuseste sa faca sa vibreze nimic din eul tau atrofiat de prostie, mimetism stupid, infantilitate sau orice altceva - gestul este complet inutil. Nu  pacalesti pe nimeni dandu-ti ochii peste cap si exclamand "ce frumos!"; "frumos…"; "foarte frumos"; "fruuumoooos"; "fru-mos" s.a.m.d. Daca nu mai ai nimic altceva de spus, de adaugat…o contributie reala, ceva care s-a nascut in tine si prin tine la intalnirea cu fenomenul/faptul pe care vezi doamne il apreciezi atat, daca tot ce ai de comunicat este o exclamatie tampa si stereotipa, mai bine te abtii. Nu impresionezi pe nimeni.