Vara a devenit perioada aia din an in care ne certam cu sefu' sa ne dea concediu, ne plangem zilnic de caldura si ne stresam asa tare sa achizitionam un "pachet turistic" incat avem nevoie de o vacanta chiar si numai ca sa ne odihnim dupa cautarea asidua. Si, la naiba, iar trebuie sa ne adaptam garderoba la noile temperaturi!
Si totusi, vara parca era in copilarie anotimpul ala minunat, cu multe jocuri in aer liber in hainute lejere, in care nu eram obligati de vreo raceala sa stam in pat si sa luam tot felul de doctorii amare, in care aveam voie sa ne stropim cu apa si sa mancam inghetata. Ce vremuri… Dar climatul nostru temperat-continental ne ofera inca acest minunat anotimp. Serios! Nu ar fi dragut sa il lasam sa ne suprinda si sa ne bucure?
Nu conteaza ca nu esti la mare sau la munte - rasaritul se savureaza foarte bine de pe balcon, intr-o atmosfera racoroasa placuta, in linistea diminetii, cu un ceai (cu sau fara gheata) incercand sa numeri cate glasuri de pasari diferite auzi. Fie ca ai sau nu treaba, poti sa mergi pe jos dupa micul dejun si sa iti odihnesti ochii cu verdele minunat al frunzulitelor si firicelelor vii care sfideaza jungla de beton. La pranz, atmosfera incinsa din jur iti face sangele mai fierbinte ca niciodata si te face sa simti cat este de buna de fapt banala apa; fie ea minerala sau plata. Dupa-amiaza, intr-un parc, te poti plimba descult prin iarba incinsa de soare si care te invita primitoare sa te asezi, alaturi de o carte, pret de cateva pagini… Seara, la o terasa cu o limonada savuroasa, astepti racoarea sa se instaleze, ca pe un musafir care ti-a lipsit si care a venit de peste mari si tari incarcat de cadouri, povesti, surprize…Iar apoi vine noaptea. Dar a fost o "zi de vara!"
Institui sintagma "zi de vara!". Si mentionez ca, oriunde si in orice anotimp, aceasta trebuie rostita cu un zambet si scrisa cu un semn de exclamare.
Ce frumos!
Red brainwash
