Solidaritate feminina

 Femeile se sapa intre ele. Cu drag si spor. Cu vraji, blesteme si blestematii. Imi pare rau sa recunosc asta, dar exerciatrea rautatii prin barfe sau chiar actiuni mai violente, uneori la limita legii, este in cea ce le prveste pe femei, sportul preferat.

Un prieten imi spunea odata ca una dintre deosebirile fundamentale dintre femei si barbati este ca barbatii sunt gata sa isi dea viata pentru un camarad - pe campul de lupta de exemplu - in timp ce femeile sunt atat de egoiste incat nu si-ar da niciodata viata pentru nimeni. Evident, i-am replicat ca o femeie si-ar da viata pentru copilul ei, ceea ce este mult mai nobil, important si inteligent decat sa mori in contextul razboiului, care oricum a fost, este si va fi o mare stupizenie. Da… numai ca si un barbat ar fi gata sa moara pentru copilul lui! 

 Sigur ca discutia a continuat, dar acum ma voi opri asupra egoismului feminin si a relatiilor care se stabilesc intre femei. Nu stiu in ce masura camaraderia masculina este chiar atat de puternica, insa cu siguranta prieteniile feminine sunt niste relatii cel putin dubioase.

In primul rand, daca barbatii au nevoie de motive clare ca sa se certe, femeile, dimpotriva, au nevoie de motivatii precise sa NU se certe. Pozitia de start este una ostila. Am citit pe undeva ca atitudinea asta ostila a femeii vine din resimtirea reminiscentelor unei concurente ancestrale intre femei, din vremea in care ele erau dependente de forta fizica a barbatului.

Cred ca cineva ar trebui sa le anunte totusi ca asta de intampla cu zeci de mii de ani in urma...

Daca o femeie cunoaste o alta pe care o considera mai frumoasa sau mai interesanta decat ea insasi, automat va concluziona: "e proasta" sau, daca nu prea tine, va zice "e o tarfa".  Caz inchis.  

Daca o femeie este intr-o relatie stabila si un amic al iubitului ei are o prietena absolut minunata, ea va incerca sa o conteste, va face recomandari mai pamantene, de fete mai comune, care sa o faca sa se simta confortabil. De frica sa nu para ea aia mai "ponosita".

Exemplele pot continua la infinit. Ne este o frica ingrozitoare sa fim comparate si sa iesim pe locul al doilea. Si frica asta clar nu este rationala, pentru ca daca am sta sa ne gandim o secunda, ne-am da seama ce dezavantajos este pentru noi sa avem numai prietene urate si proaste, sau grase, sau neingrijite…si asa mai departe. Nu ar trebui sa ne simtim confortabil cu oameni sub nivelul nostru, ci dimpotriva, cu unii de la care sa avem ce invata si de care sa ne putem bucura.

Incercand sa indepartam orice concurenta, nu facem decat sa ne securizam o pozitie fixa, din care nu avem cum vreodata sa evoluam real. Iar asta se vede. Se vede mai urat decat orice fel de diferenta dezavantajoasa fata de altcineva. Pentru ca pana la urma nimeni nu e perfect, iar optiunile sunt multiple si adesea surprinzatoare.