"Intre noi parintii"

Cand am avut acest titlu in minte, m-am gandit la doua lucruri: la o comunitate a parintilor si la comunicarea dintre acestia.

M-am intrebat daca la noi exista intr-adevar ideea de comunitate a parintilor. Si cand spun asta nu ma refer la sedintele cu parintii, mamicile din parc, serbarile de la gradinita sau forumul pentru parinti. Ci la o entitate vie, functionala, care sa primeasca si sa ia in grija dificultati, griji, probleme, intrebari.

Cu alte cuvinte la un grup terapeutic, un grup de suport pentru ceea ce depaseste o familie, pentru ceea ce copleseste un parinte, pentru ceea ce nu are loc in alte momente sau alte discutii.

Grupul are aceasta functie de a primi, de a contine, de a elabora si de a transforma.

Inseamna fiecare parinte asa cum este el, cu gandurile si opiniile sale, cu idealurile si dorintele sale, cu suferintele sale si in acelasi timp impreuna cu ceilalti parinti.

Un grup inseamna sa constientizezi si sa exprima propria ta persoana in acelasi timp in care exprimarea ta interactioneaza cu celalat si il asculta pe celalalt.

Apare astfel capacitatea de a te apleca tu insuti asupra modului in care se desfasoara relatia ta cu tine, cu copilul, cu ceilalti si de a invata o modalitate de a traduce, de a elabora ceea ce pare de neinteles, ceea ce este dificil, ceea ce nu ajunge la o solutie, gasesc o noua modalitate de a gandi relatia si comunicarea.

O discutie libera prin prisma opiniilor si experientelor celor prezenti. A discuta si a-l asculta pe celalalt contribuie adesea la aparitia unor lucruri care nu se stiau inainte, la stabilirea unor legaturi intre experiente, trairi, dorinte, temeri, idealuri. A vorbi despre ceva impreuna cu celalalt, a lucra cu el pe o tema comuna imbogateste modul de a gandi si de a simti cu privire la acea tema.

A pune in cuvinte framantari, preocupari, intrebari care exista si a le impartasi cu ceilalti lasa loc diminuarii tensiunii si anxietatii de a le purta de unul singur.

Oare exista un “intre noi” sau fiecare parinte se simte singur? Atat de singur incat ceea ce poarta cu el sa devina o povara, sa fie mai mult decat poate intelege si in aceasta insingurare sa se rataceasca chiar si de copilul sau?

Va invit sa reflectam impreuna la aceasta tema si poate sa cream prima comunitate terapeutica pentru parinti.