Va mai aduceti aminte de povesti? Le mai spunem astazi copiilor povesti? Seara la culcare, ne aducem aminte cum erau povestile pe care le-am auzit sau inventam altele noi?
Astazi va voi spune o poveste. O poveste pentru parinti si pentru copii. O poveste cu o ghetuta albastra.
A fost o data ca niciodata o ghetuta albastra, care statea pe un raft fruntas in vitrina unui cizmar dintr-un oras tare indepartat. Cum ajunsese ea acolo si care era povestea ei?
Ghetuta apartinea unui spiridus si intr-una din zile, cand spiridusul zbura deasupra orasului sa vada cum arata orasul la apusul soarelui, siretul ghetutei s-a rupt si ea a cazut din piciorusul lui mic. Si a cazut si a cazut si a tot cazut pana dusa de vant a intrat pe fereastra in bucataria cizmarului.
De dimineata, nevasta cizmarului a gasit-o pe podea si a strigat cat au tinut-o puterile:
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa, ce este asta? Un semn. Iata un semn. Sigur voi avea un baietel.
Si l-a chemat repede pe cizmar din atelierul sau pentru a-i arata ghetuta. Cizmarul si sotia sa se chinuiau de multi ani sa aiba un copil si nu reusisera.
Asa ca femeia era tare supersititioasa si atenta la orice semn. Si a luat ea ghetuta si a pus-o in casa la loc de cinste si a tot asteptat sa se implineasca dorinta ei. Dar timpul trecea si copilul nu mai aparea.
Si intr-una din zile, asa s-a infuriat nevasta cizmarului incat a luat ghetuta si a aruncat-o pe fereastra, spunand ca nu ii serveste la nimic. Ghetuta s-a pravalit pana in dreptul atelierului cizmarului.
Acesta a iesit uimit si a privit-o. "Ar fi pacat sa te arunc, cu siguranta ne-ar aduce ghinion si apoi am sa te pastrez eu in vitrina mea. Oamenii vor fi incantati sa vada ce ghetuta mica si delicata, din piele am reusit sa fac. Imi vor lauda iscusinta si imi vor aprecia rabdarea". Si a luat ghetuta cizmarul, i-a lipit cu indemanare siretul si a pus-o in vitrina sa.
Zile in sir oamenii au admirat-o, insa au inceput sa se intrebe unde este perechea sa, de ce nu sunt doua ghetute. Si i-au cerut sa le arate si perechea sa. Cizmarul s-a ingrijorat caci el nu stia ce se intamplase cu ghetuta si de unde aparuse. Cum putea sa faca ceva ce nu stia cum putea fi facut?
Peste noapte insa cizmarul avu un vis. Se facea ca in zbor se cobora pana la fereastra lui spiridusul. Ii arata si cealalta ghetuta si ii spuse ca dimineata le va gasi in vitrina sa pe amandoua. Ii spuse insa ca ghetutele sunt magice, sunt facute de un mare maestru cizmar din tara spiridusilor si ca ele sunt cele care il vor insoti intr-o calatorie lunga unde va afla raspunsul pentru care el si sotia sa nu aveau copii.
"Cum sa ma incalt eu cu asa ghetute mici isi spuse cizmarul?"
"Asculta-ma cand iti spun ca sunt magice. De cum vei pune piciorul in ele, ele vor creste si vei putea merge cu ele. Te vor duce pe orice drum, vor cunoaste orice limba si te vei intelege cu orice om vei intalni."
Cizmarul se bucura teribil auzind acestea. Dar apoi se ingrijora.
"Cum voi sti unde se termina calatoria mea? Cum voi afla raspunsul la intrebarea mea?"
"Vei sti caci vei simti ca ai ajuns acolo cand vei asculta ceea ce tu nu ai aflat pana acum desi a fost mereu aproape de tine"
Cizmarul se trezi nedumerit si se duse repede la vitrina. Vazu intr-adevar cele doua ghetute, le puse in picioare si ele crescura asa cum spusese spiridusul. Se pregati pentru calatoria, isi lua la revedere de la sotia sa si pleca la drum. Nu stia incotro s-o apuce, dar ghetutele il duceau singure pe drumuri noi, necunoscute, prin paduri, orase mari sau mici, sate si munti.
Toti oamenii se minunau de ghetutele lui si toti ii cereau sa le faca pantofi. Cizmarul devenise cunoscut si facuse atatea perechi de pantofi ca nici nu mai stia ce modele sa aleaga. Pe oriunde se ducea, era mereu intampinat cu bucurie si ii era laudata maiestria sa.
Insa, cizmarul uitase pentru ce plecase in aceasta calatorie. Si indata ce uitase rostul ei, uita si locurile prin care trecea, uita oamenii pe care ii cunoastea, uitase de casa si de sotia sa.
Oare cum avea el sa isi aminteasca de ghetuta albastra?
Atelierul de joaca
Nu poate
