Exorcism

A fost odata ca niciodata o fata foarte de treaba pe nume Ea. Dupa multe „multe” incercari in viata amoroasa, de pana la 22 de ani, l-a cunoscut pe EL.A fost dragoste la a doua vedere, fiecare era implicat in alta relatie si fiecare era extrem de onest.

Parea, insa, ca dragostea e mai mare decat orice onestitate asa ca si-au marturisit sentimentele dupa cateva saptamani de tatonari. Ea a iesit din relatia ei imediat, el a mai stat putin, dar nu asta conta.Ce conta era ca era totul perfect. Ea se simtea ca si cum era, in sfarsit, omul potrivit, la locul si momentul potrivit, ca si cum toata viata asteptase sa ajunga in acest moment si sa cunoasca acest om.

Se placeau din toate punctele de vedere, aveau multe in comun, isi doreau aceleasi lucruri in acelasi timp si toate se legau de minune. Au descoperit o groaza de coincidente din trecutul lor, multe  momente in care trecusera unul pe langa altul. Ce mai, Ea descoperise iubirea adevarata, cea mult aclamata, blamata, ravnita si invidiata de toti.

Nu trecu mult, insa si povestea se sfarsi „tragic”; intr-o buna zi, cu oaresce semne anterioare, el hotara sa spuna, prin intermediul  internetului, ca nu mai poate, nu mai vrea, nu mai simte, dintr-o data, fara nici o explicatie.Evident, de partea Ei lucrurile au luat o intorsatura urata, a crezut ca nu poate respira luni intregi, aproape un an, a vrut sa moara, sa il omoare, sa nu se mai trezeasca din somn, sa nu mai manance, sa nu mai vada pe nimeni si, practic, a murit. Asta cam un an.

Dupa un an a hotarat sa mearga la terapie si a realizat ca, de fapt, chiar fusese moarta ultimul an, abia isi mai amintea ce facuse si ii reveneau acum dorinte pe care uitase ca le are de mult, mult timp.Parea ca si-a revenit, dar a purtat cu ea multi ani umbra acestei relatii in toate cele ce au urmat,pana nu de mult.

Stiu ca risc sa fiu citita chiar de personajul EL si, poate, ar trebui sa-mi cer scuze ca am expus povestea atat de intima. Dar toate au un sfarsit si povestea asta nu poate sa ma mai bantuie, a trecut prea mult timp, asa ca fac ce stiu mai bine, o exorcizez impartasind-o cu toata lumea. Am invatat  sa iert, sa nu mai imi pun intrebari, fiecare are dreptul sa simta ce vrea si cand vrea si asta nu depinde de mine, sa nu mai dau vina pe altii pentru problemele mele, sa nu ma mai urasc si daca, Doamne fereste, mi se mai intampla o data asa ceva, n-am sa mor. N-AM SA MOR.

Si am invatat ca pot sa multumesc unei persoane pentru toata dragostea si respectul si grija acordate, atat cat a putut si a vrut.