E o perioada nebuna. Nu ma mai inteleg cu nimeni si nimic si mai ales cu mine, de fapt cu mine in primul rand. Corpul meu imi da semne din cand in cand ca ceva nu e in regula si eu stiu ca are dreptate si incerc sa il ascult acum si sa repar. Acum cateva saptamani am fost blocata in casa vreo doua zile. S-a stabilit prin telefon ca am un torticolis, pana si numele suna ca un sarpe mitologic ce imi inconjura gatul de la ceafa si pana in zona lombara si ma tinea strans si ma mai musca din cand in cand! Pe scurt, era o contractura musculara puternica. Majoritatea oamenilor "normali" ar fi zis ca e de la sport sau ca "te-a tras curentul" (faimosul curent romanesc), dar eu nu sunt "normala" si stiu foarte bine ca mi s-a intamplat din cauza ca m-am umplut de prea multe energii negative si corpul meu vroia sa-mi spuna ceva si ca in momentul in care m-a apucat chestiunea vorbeam la telefon cu o persoana care imi dadea o stare foarte proasta. Si mai stiu si ca nu era vina ei ci a mea. Da ,m-am obisnuit sa nu mai dau vina pe nimeni. Sau cel putin incerc.
Stiu ca stau in Bucuresti, ca traficul e groaznic, ca metroul nu vine cand trebuie, ca oamenii se poarta urat pe strada, ca hotii incearca sa te pradeze la tot pasul ,ca vin armate de capuse, ca vanzatoarele nu sunt amabile ,ca prietenii nu sunt prieteni adevarati, facturile sunt prea mari, hainele prea scumpe bla bla bla bla... dar, sincer nu e vina lor. E vina MEA. Exact, a mea. Eu stiu, desi n-am ajuns inca la intelegerea suprema, stiu doar cu intelectul adica, stiu ca noi culegem ceea ce semanam, ca gandurile pozitive nasc lucruri pozitive si cele negative nasc lucruri negative. Ca eu aleg ce fel de zi o sa am in momentul in care deschid ochii dimineata. Ca tot ce ma inconjoara poate fi intr-un fel si anume in felul in care decid eu sa privesc lucrurile.
Stiu asta din tot sufletul si cred cam 80 la suta si mai am sa inteleg de-a binelea cam 90 la suta. Si ca sa va spun de unde stiu, stiu de la furtunul de dus. De o saptamana ma lupt cu el. S-a rupt primul, am reusit sa iau altul peste 4 zile, pentru ca am fost prea ocupata, fara bani, grabita, nervoasa. S-a rupt al doilea, am luat altul peste 2 zile pentru ca am fost prea pe fuga, prea zapacita. Al treilea era masura nepotrivita (da, marimea conteaza din cand in cand doamnelor si domnilor).
Ei bine... dupa ce mi-am petrecut o ora zvarcolindu-ma prin pat si spunand monoloage imaginare odioase furtunului, cazii, robinetului, vanzatoarelor care mi-au vandut furtunul, mamei care ma avertizase ca e posibil sa iau o marime gresita si asa mai departe, a doua zi am gasit solutia. Am venit acasa obosita dupa o zi de lucru si neavand furtun, am pus de-o baie calda, cu uleiuri, sare si Sade .Si atunci am realizat, fusesem oarba toata saptamana. Dumnezeu tot incerca sa-mi spuna (prin furtunul de dus): "Femeie, nu pricepi?!!! Fa o baie calda si revino-ti!" Pe sistemul "Cand viata iti pune in fata lamai, fa o limonada", am adpatat si eu: Daca ti se rupe furtunul de dus,fa o baie!
In ultimul timp faceam mereu un dus rapid si ala chinuit ca aveam mereu atatea de facut si multe multe ganduri in cap. Asa ca aseara, am zis ok, nu am cum sa fac dus, ei bine, fac o baie fierbinte de sa ma tina minte! Corpul meu, cum cine? Si atunci mi-am amintit iar sa nu mai dau vina pe nimeni pentru ce mi se intampla si sa am grija de mine, ce gandesc, ce simt ce fac, ce daruiesc, ce primesc.
E duminica seara si n-am avut timp si bani sa imi iau furtun, asa ca... eu ma duc sa mai fac o baie calda.Va urez succes in a asculta obiectele "neinsufletite " din casa!
Nebuna si orasul
Cu snowboard-ul prin viata
