Impreuna

  M-a cuprins in ultima vreme o revolta fata de tot ce se intampla in jurul meu. Nu inteleg emisiunile de la televizor, modelele promovate de societate, glumele proaste ale unor trecatori, gusturile muzicale ale tarii si unele activitati denumite „cool”.

 Asa am ajuns la concluzia ca eu nu sunt cool pentru ca imi doresc niste lucruri complet „depasite”, conform unor publicatii, posturi tv sau persoane din viata mondena. M-am cautat multa vreme, descoperindu-ma cu diverse idei, pareri, atitudini. Nu neg nimic din ce-am descoperit sau afirmat de-a lungul anilor, doar ca acum cred ca am gasit niste lucruri autentice si vreau sa ma tin de ele si sa le marturisesc.
 
 Imi doresc foarte mult in ultima vreme sa fiu „impreuna”. Desi intotdeauna am avut dorinta asta, doar ca uneori a fost mai putin cool sa ma exprim, sa doresc sau uneori, pur si simplu, nu aveam nevoie de asta, uneori aveam nevoie de singuratate.Insa acum stiu ca vreau sa impart lucruri cu cineva, vreau sa stau la masa cu ai mei si sa radem si sa glumim, cu toate glumele proaste, discutiile contradictorii si ce-o mai urma. Vreau sa fiu inconjurata de prietenele mele bune, sa ne uitam pe reviste, sa mancam prostii, sa ne uitam la comedii romantice,s a calarim cai si motociclete, sa tipam unele la altele catarandu-ne pe stanci, sa radem, sa radem, sa radem pana ne tavalim pe jos de ras. Nu mai vreau sa fiu singura, doar, evident, in momentele in care vreau neaparat si am mare nevoie de timp cu mine. Vreau sa impart un pat cu un singur barbat si cu nici o alta persoana. Asta recunosc, e cel mai „necool” dintre toate.

 Era sa scriu ca imi cer scuze, pardon, NU-mi cer scuze pentru ca NU vreau sa umblu cu alta persoana in fiecare noapte, pentru ca NU-mi plac femeile, doar ca prietene, pentru ca NU vreau o relatie „libera”, pentru ca imi place sa vorbesc ore in sir cu parintii si bunicii mei, pentru ca ador ideea de familie-fie ea si formata doar din trei prietene din liceu, sau o singura prietena si o pisica sau… orice altceva.
Si inchei cu o replica dintr-un „stupid” film american, care apropo, IMI PLACE foarte mult: ”Uneori e mai important cu cine suntem cand facem ceva, decat actiunea in sine”.