E clar ca atunci cand lucrez mult si sunt foarte stresata nu pot sa fiu decat superficiala in alegerile mele cinematografice.De cateva saptamani lucrez de dimineata pana seara,lucru rar in viata unui actor si in viata mea de actor ,si mai rar.Dupa perioadele de inactivitate si intrebari nesfarsite gen "eu ce fac?eu la ce sunt buna?eu cu ce traiesc?eu cand o sa lucrez?" apare in fiecare an in viata mea aceasta perioada plina,cand ajung seara acasa si nu mai sunt in stare decat sa ma uit pentru a ....23-a oara probabil la episoade din "Sex and the city".As vrea sa fiu sau macar sa par mai intelectuala si cultivata si uber cool si sa va spun ca vin acasa si ma uit la un film de Tarkovsky,beau un vin rosu,mananc niste nuci virgine culese de calugari mongolezi si apoi ascult Bach si pictez ,dar din pacate,nu se intampla asa.Mai putin vinul,care chiar exista,dar e o podgorie autohtona,primit cadou si nu cumparat din cine stie ce regiune din Franta,si nu stiu nici ce soi,ce aroma si ce buchet are.Ajung acasa ,fac un ceai,reusesc sa fac dus cumva,ma imbrac intr-o pijama super confortabila,care e posibil sa apartina prietenului meu,niste sosoni in picioare si asediez calculatorul,avida sa vad ce-au mai facut fetele,de parca nu as cunoaste fiecare episod cap coada.Stiu aproape toate replicile,hainele si iubitii fiecarui personaj.Am trecut deja la faza in care incep sa observ de cate ori intra microfonul in cadru.Dar nu vreau sa va spun cat de bine cunosc eu serialul si cat de mult imi place,asta e deja un super cliseu.Eu vorbesc despre ce simt...si simt:unu,ca ma relaxez teribil,inca rad la toate poantele si doi,mi-amintesc ce simteam cand ma uitam primele dati la serial si eram inca "ca ele".La inceput am zis ca poate imi pare rau.Da,erau minunate serile,cand veneam acasa la 2 noaptea,mirosind a fum si obosita teribil de dansul din club,cu gandul la baiatul ala dragut cu care imi zambisem vreo 20 de minute pana sa plec acasa(acum zambesc la un baiat dragut 20 de minute,dar ii zambesc si inainte sa ii spun noapte buna si dimineata cand ma trezesc langa el).Imi aruncam hainele unde puteam,printre alte maldare de haine,in chiuveta era un turn de vase de spalat,ma demachiam in graba si ma culcam,dormind pana la 12 a doua zi.Era grozav sa ma aranjez si sa ies in oras,nestiind pe cine voi gasi,(poate il gaseam pe EL chiar in seara aia,mai stii?)cand ma plimbam cu motocicleta cu baieti pe care ii stiam de 2 minute,cand dadeam si raspundeam la mesaje nopti intregi ,cand ieseam la cate trei intalniri pe saptamana....Am avut chiar senzatia ca regret perioada aia...si apoi...mi-am amintit.Mi-am amintit si tristetea si furia,cum ma intorceam acasa plina de speranta ca sa se darame totul a doua zi,cum credeam ca de fiecare data e EL,si nu era decat fostul viitor EL,cum conduceam ore in sir noaptea singura,ascultand muzica doar doar sa-mi treaca durerea sau sa-mi potolesc nerabdarea de a-L cunoaste....si m-am bucurat.M-am bucurat teribil pentru momentele traite si m-am bucurat teribil pentru faptul ca sunt trecute.Pana la urma,si personajele din serial s-au transformat in ...film si s-au maritat si unele au facut si copii.A fost incredibil sa descopar ca fata aia nu mai e,ca nu mai sunt disperata,frustrata,singura,trista,ca nu mai incerc sa conving pe orice don juan ca eu sunt iubirea vietii lui,doar ca el nu stie inca,nu mai permit cuiva sa intre si sa iasa din viata mea la ce ora are chef,nu mai fac pe infirmiera si pe mama pentru nici un suflet ratacit,nu mai incerc sa conving pe nimeni de nimic.Cel putin ,in cadrul sentimental,doar exist...si sunt mult mai linistita asa.
loading...
Sex in Romania
Sfaturi de la furtunul de dus
