M: Stiu ca ai dreptate, insa nu pot face nimic. (o vezi cum lasa iar umerii in jos si suspina a neputinta). Poate inca nu a venit momentul sa ma despart de el. Nu pot sa las in urma tot ce am construit impreuna.
A: Ce ati construit impreuna? Ca mai mult tu te-ai ocupat de tot, de relatia asta, de casa si tot ce e in ea. Ce aveti voi doi in comun de fapt?
M: Tie iti vine usor sa vorbesti pentru ca nu esti implicata afectiv, ca mine. Stiu si simt ca ma neglijeaza uneori, ca nu e langa mine cum mi-as dori dar...
A: Dar ce? Te poti multumi cu atat de putin? La infinit? Nu vezi ca ce primesti tu sunt numai resturi? Ca de fapt se gandeste numai la el si probabil si la alta femeie?
M: Ei, stii tu! Nu are pe nimeni altcineva. Atata doar ca nu stie sa se implice la fel ca mine in relatia asta. Sigur ma iubeste; mi-a spus-o de atatea ori.
A: Hai, gaseste-i iar scuze. Iarta-l si ia-l in brate la infinit, ca pe un copil. Intelege odata pentru totdeauna ca nu vei fi niciodata cu adevarat fericita alaturi de omul acesta!
Am intalnit adesea astfel de discutii intre prietene. Vorbele uneia apar ca niste decizii in fata carerora ea sa nu se poata eschiva. Decizii venite din afara, menite cumva sa o ajute, sa o determine a schimba ceva in viata ei. Din nefericire, oricat am fi de bine intentionate, oricat am vrea sa ne ajutam prietenele sau pe cineva apropiat, nu putem trai in locul lor, nu putem lua decizii pentru ele. Nu le putem schimba cursul vietii.
De ce nu poate vedea si intelege M. ce ii spune prietena ei? De ce nu poate face nimic sa schimbe situatia in care se afla? Probabil ca nu i-a ajuns cutitul la os, cum suna o vorba romaneasca. Adica nu ii e inca suficient de greu si de rau incat sa poate face ceva pentru ea. Sau pur si simplu se complace in aceasta relatie, se multumeste cu putinul sau infimul pe care il primeste de la el.
Si munca de lamurire poate continua, poti sa ii dai infinit de multe dovezi, exemple, motive, explicatii, tot nu o vei determina sa faca ceva. Iti irosesti timpul si energia aiurea, iei asupra ta niste probleme care nu iti apartin, cu care ajungi sa te identifici si de care nu te mai poti elibera. Ai putea scapa de ele doar daca ea te-ar asculta. Daca l-ar parasi si si-ar lua viata de la capat. Dar lucrurile continua in felul acesta, parca la infinit, iar tu iti vezi prietena suferind, chinuindu-se, iar neputinta ta de a o ajuta te copleseste. Te apasa mai mult decat toate problemele ei care te framanta, pe care le ruminezi la nesfarsit, in mod inutil vezi bine.
Ce ar fi bine sa intelegi tu este ca e vorba de viata ei si nu de a ta. Ca nu poti fi in locul ei, nu poti vedea si simti lucrurile prin prisma ei, nu poti trai in locul ei. Cum sa ii fii o prietena buna daca nu faci nimic?!? Oricum deciziile importante din viata le luam in cele din urma singuri. In definitiv, iti asumi responsabilitatea celor ce vor urma daca ea te va asculta? Sa zicem ca face precum ii spui, il paraseste, dar asta o deprima si mai tare, o vezi cum se duce si se tot duce in jos, cum uita sa mai aiba grija de ea, plange incontinuu dupa el, se imbolnaveste, ajunge ca o epava. A ajutat asta la ceva? Ii e mai bine acum decat atunci cand era cu el? Nu ai cum stii. Variantele in viata ni le alegem singure. Ascultam sfaturile tuturor, uneori chiar le cerem, insa deciziile ne apartin.
Da, dar vine iar si se plange la tine cat ii e de greu, cum el iar o neglijeaza, cum nu sta pe acasa, ca nu mai face dragoste cu ea, nu il mai simte acolo. O vezi cum se framanta, cat e de disperata si iar simti sa iei tu taurul de coarne. Incepi din nou tirada binecunoscuta si o vezi ca bate iar in retragere; ca ii ia din nou apararea si dintr-odata nu il mai vede atat de negru. Si nu mai intelegi nimic. Nu intelegi de ce a venit la tine sa se mai planga daca in cele din urma asta e viata ei. Daca din toate sugestiile si ideile pe care i le-ai dat nu retine nimic. Respinge de fapt orice ajutor ai incerca sa ii dai, orice mana i-ai intinde.
Concluzia e ca asta e modul ei de a fi si de a-si trai viata. Se “hraneste” din propria-i durere, din neputinta de a face ceva pentru a-i fi mai bine. Iar toate starile astea ale ei sunt ciclice, se repeta aproape ritmic. Asta e viata ei si pace! Incearca sa iti vezi si tu de a ta si nu mai lua asupra-ti probleme care nu iti apartin si care, in mod vadit, nu sunt in puterea ta sa le rezolvi.
Asta ar insemna oare ca nu ii esti o prietena buna? Faptul ca o lasi sa se balaceasca in propria ei mizerie sufleteasca? Ca nu faci nimic concret pentru ea? Ai vazut bine ca orice ai incercat nu a mers. Toate eforturile tale au fost inutile. E ca si cum te-ai lupta cu mori de vant, in van. Persoanele de acest gen, slabe, nu isi pot asuma nici macar raspunderea propriilor lor decizii. De aceea nu pot face nimic pentru ele.
Si apoi, cand te amesteci intr-un cuplu, risti sa fi expulzata. Adica ei sa se impace, sa isi traiasca viata in continuare ca si pana acum, cu suisuri si coborasuri, intr-un mod care din afara pare inacceptabil (cel putin pentru tine!), dar care pe ei ii satisface. Iar tu ajungi persoana non grata. Adica prietena ei care a vrut sa o desparta de barbat. El te va dispretui, te va respinge si te va vorbi de rau in fata ei sau chiar ii va cere sa rupa legatura cu tine, iar ea ii va da dreptate si probabil ca va face ca el. Si asta doar pentru cateva momente, cand si cand, in care ii da putina atentie, in care isi aduce aminte de existenta ei.
Poate putin cinism din partea ta ar trezi-o din starea in care se afla. Ar face-o sa isi dea seama de pozitia ei resemnata si umila. Atunci cand revine din nou la tine cu aceeasi placa, spune-i ca ai obosit sa ii asculti lamentarile inutile si ca din toate astea intelegi doar ca de fapt ei ii e bine asa. Nu o respinge, nu o inlatura sau ridiculiza, insa da-i sa inteleaga ca tot ce puteti face voi impreuna e in afara relatiei ei cu acest om. Adica sa fiti pur si simplu prietene, ca si pana atunci, sa iesiti impreuna in oras, la cumparaturi, la un spectacol, sa discutati despre subiecte comune, care sa nu va iroseasca energia inutil, din care sa aflati fiecare cate ceva nou si util. Da-i sa inteleaga ca nu mai ai rabdare, putere si intelegere pentru vesnicele ei probleme irezolvabile. Si ca acestea nu iti apartin tie, ci ei. Nu ai nevoie de el, ci doar de prietenia si prezenta ei.
De la realitate la fantasma
Cum ar fi daca...
