"De ce esti rau?"

Intr-un parc doi copii se jucau. Erau intr-un oras in care un vulcan urma sa izbucneasca si cautau tot felul de locuri unde sa se ascunda de furia vulcanului care arunca lava.

Unele erau potrivite, altele erau inundate si trebuiau parasite. Pe masura ce jocul se desfasura si copiii traiau cu maxima intensitate toate aventurile, un al treilea copil alerga dupa ei, incercand sa se prinda si el in joc.
 
"Ma joc si eu cu voi, spunea copilul. Ba nu, nu te vrem."

"Fug si eu din calea vulcanului si ma ascund cu voi. Tu nu vii ca nu te primim."

Dupa astfel de cateva incercari ale copilului, care insa nu se dadea batut, ci ii insotea in jocul lor chiar daca ei nu il acceptau, mama copilului a venit sa-l ia si extrem de suparata le-a spus celorlalti doi copii:

"De ce sunteti asa rai si nu il primiti si pe el?"

Mai incolo, la doar cateva gramajoare de nisip distanta, un baietel era inconjurat de mai multe jucarii cu care construia ceva. Un alt baietel s-a apropiat de el si fascinat de multimea de jucarii, a ales una la intamplare. Baietelul ale carei jucarii erau a devenit brusc extrem de furios si apucand ferm de jucarie a spus: "Nu ti-o dau, tie nu iti dau nimic. Sunt ale mele. Nu vreau sa iti dau."

Mama baietelului, privindu-i de pe banca si nelinistindu-se la vederea conflictului, s-a ridicat si i-a spus baietelului ei: "De ce esti rau si nu ii dai si lui sa se joace?"

As vrea sa ma opresc asupra unui lucru comun celor doua imagini: de ce esti rau? Si sa ma intreb alaturi de voi ce inseamna acest "rau". Cum, cand, prin ce este considerat un copil "rau".

Consider ca rau si bine constituie una din cele mai vechi dihotomii cu valoare etica. Sinonim cu " nu e frumos" sau "e urat ce faci", sunt conotatii morale acordate unor comportamente ce nu sunt acceptate din punct de vedere social. Esti "rau" daca nu te comporti frumos, cum trebuie, asa cum te-am invatat etc. Esti "rau" pentru ca nu ai primit o educatie buna, potrivita.
 
Rau in sine pare a fi ceva negativ. Asa cum nu ar trebui sa fii. Dincolo de a intelege valoarea acordata acestui termen, el se transforma intr-o eticheta. Atunci cand copilul se comporta altfel decat ne-am dori, el este "rau".
 
Cum s-ar putea traduce acest "rau"? Sa ne intoarcem un pic la imaginile de mai sus. Joaca copiilor este un lucru foarte serios. Implica trairi puternice: frica, gelozie, egoism, furie etc. Doi copii ce nu il puteau primi pe al treilea pentru ca il considerau un intrus in jocul lor? Un copil posesiv fata de jucariile lui?
 
Dorinta de a imparti ceva numai cu celalalt, de a avea ceva numai pentru tine, respingerea si refuzul, chiar agresivitatea, conflictul sunt lucruri care exista in fiecare dintre noi, iar copiii au cu atat mai mult o mai mare usurinta de a le exprima usor, impulsiv, fara sa le treaca prin filtrul gandirii.
 
Ceea ce ei simt, teama ca si-ar putea pierde jucariile, ura ca le-ar putea lua cineva partenerul de joc, furie ca si-ar putea strica masinuta, frica ca ar putea fi loviti, este mai puternic decat incercarea de a se comporta "frumos". Ceea ce adultul reuseste sa controleze sau sa nege, copiii au nevoie sa exprime.

Privind din nou la acele imagini, ambele mame atribuie copiilor intentia. Esti rau pentru ca nu vrei sa te joci, sa ii dai. Ca si cum acest a da, a vrea este gandit dinainte si copilul isi propune sa fie rau. Manifestarea este spontana.

Ea nu presupune intentie. Copilul reactioneaza asa pentru ca nu stie cum altfel. Sau nu are alta modalitate. Si desi ii va fi etichetat frecvent cu acest "rau", vom sesiza ca eticheta verbala cel mai adesea nu schimba cu nimic comportamentul, ci uneori chiar il accentueaza.
 
Lumea copilului este mai complexa decat reuseste sa o limiteze registrul verbal si incercarea noastra se indreapta spre a intelege ce se intampla in interiorul acestei lumi si nu numai ce se vede din afara ei.