Iata o intrebare actuala in conditiile in care majoritatea parintilor au slujbe care le ocupa o mare parte din timp. Ce facem insa cu copilul in timpul acela? Cu cine e mai bine sa ramana? In grija cui?
In grija bunicilor… Cel mai adesea copilul are o relatie deja cu acestia, ii sunt familiari, poate ramane cu ei acasa sau in casa lor. Si pana la urma doar bunicii i-au crescut pe parinti. De ce nu ar putea avea grija si de nepotul lor?
Avantajul ar fi ca sunt persoane pe care copilul le cunoaste, cu care are o relatie afectiva, in grija carora se simte in siguranta. Au mult timp la dispozitie si pot face variate activitati cu copilul.
Pe de alta parte, bunicii pot fi adesea extrem de anxiosi cu privire la starea de sanatate a copilului, se pot simti depasiti, au un sistem de educatie si repere ce par a nu mai corespunde celor actuale, ceea ce ii face sa fie confuzi pentru ca la ei a functionat si acum nu mai dau aceleasi roade.
Uneori regulile impuse de parinti sunt altele decat cele impuse de bunici, ceea ce creeaza un conflict intre cele doua generatii si copilul traind doua stiluri de viata diferite, va fi suficient de confuz incat sa nu mai stie cine reprezinta autoritatea in familia sa.
Alteori relatia conflictuala dintre bunici si copil, in care ambii se plang parintilor unii de altii ca si cum am vorbi de aceeasi varsta si nu de varste diferite, poate fi foarte obositoare pentru parinti, care se transforma in negociatori permanenti intre cele doua tabere.
In grija bonei… Iata o solutie atractiva la prima vedere pentru ca bona prin definitie este o femeie pregatita sa aiba grija de copilul nostru. Dar oare se intampla chiar asa? Alegerea bonei potrivite nu este nicidecum un lucru usor. Cat de pregatita este, ce referinte are, ce va face cu copilul... Iata doar cateva intrebari ale parintilor.
Este ea capabila sa lege o relatie cu copilul? Uneori da, alteori nu. O buna nu este o slujba de 8 ore, ci este o femeie care o va substitui pe mama si care, pe langa activitatile zilnice, va construi impreuna cu copilul o relatie importanta pentru amandoi.
De aceea nu CV-ul unei bone ar trebui sa ne impresioneze, nici recomandarile ei, ci modul in care ea simte relatia cu copilul si modul in care copilul se raporteaza si interactioneaza cu ea.
Sa o alegem printr-o agentie? Sau dintre cunoscuti?
Citeam zilele trecute un anunt publicitar al unei agentii care oferea bone instruite sa faca intocmai si fara sa se abata ceea ce spun si cer parintii. M-a dus cu gandul la un robot. Dorim sa lasam copilul in grija unui robot? Oare o bona nu are nevoie de creativitate, de spontaneitate?
De asemenea se oferea monitorizare video permanenta. Ca si cum as fi la munca, dar as fi si acasa. Sau nici acolo, nici acolo. Daca nu am incredere in bona, daca nu o simt capabila sa ramana cu copilul meu fara ca eu sa o privesc non stop, atunci in grija cui las copilul meu?
In grija unei prietene apropiate… care la randul ei are copii si sta acasa cu ei. Iata o solutie care seamana cu un fel de gradinita la domiciliu. O cunoastem, stim ce fel de persoana este, cum este si copilul are ocazia sa se joace si cu alti copii. Cine are grija de doi poate avea si de trei.
Dar ne intrebam daca cu aceeasi daruire? Oare copilul va manca la timp, se va spala pe maini, daca plange il va consola imediat? Si daca apar conflicte intre copii? Copilului nostru cine ii va lua apararea?
Si scenariul poate continua cu multe alte intrebari care ne trec prin minte cand analizam aceasta varianta. In grija noastra… Renuntam o perioada la activitatile noastre si stam acasa cu el. Cine poate avea mai bine grija de el ca noi? Si cine este mai nimerit sa il educe decat propria lui mama?
Astfel vom putea fi langa el ori de cate ori are nevoie de noi, vom vedea cum se dezvolta, nu vom pierde cele mai frumoase clipe alaturi de el.
Dar poate ne vom simti departe de ceea ce faceam inainte, poate vom dori sa fim iar active social si nu doar mama de serviciu. Si apoi copilului cum ii va fi cand va trebui sa se desparta de noi pe timpul gradinitei sau scolii? Va putea sa stea fara noi?
Iata cateva intrebari legate nu atat de alegerea, cat de dificultatea de a hotari cum e mai bine pentru copil. Nu exista o solutie menita sa fie cea mai buna, ci exista ceea ce alegem in functie de cum simtim copilul nostru, de cum ne simtim noi insine in raport cu familia noastra si cu ceea ce ne dorim pentru noi, in functie de cum reusim sa raportam rolul de mama la celelalte roluri.
Vreau sa fiu mare!
"De ce esti rau?"
