De ce blamam vremurile?

De în Life stuff 31 aug 2011
Aud continuu oamenii plangandu-se de vremurile in care traiesc. Critica, toti ar fi facut mai bine ca sa schimbe lumea aceasta, insa toti stam cu mainile in san si ne vedem in continuare de viata noastra. Toti suntem specializati in mai multe domenii, dar activam doar in unul. "Una din prejudecatile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare ca au si inteles ceea ce au clasat." - Octavian Paler.

Ciudat! Suntem experti in viata si totusi ne 'loveste' pe nepregatite intr-un fel sau altul. Judecam la rece si in orice tablou alb se observa un punct negru. Tata imi spunea de fiecare data cand exclamam ca nu mai e cum era in tineretea lui: “Nicoleta, invata sa-ti traiesti vremurile.” Asa e! Poate nu mai e asa simplu sa ai o casa, sa ai un job care sa te multumeasca pe deplin, sa iti lasi copilul in fata blocului fara sa-ti faci griji, sa vii noaptea acasa sau sa-ti lasi casa deschisa. Dar in mod aproape primitiv, instinctul de supravietuire se instaleaza si ne adaptam. Blamarea este un mod simplu de a ne resemna ca e greu si ca nu ii facem fata.

Poate acum voi primi comentarii care imi vor spune ca inca nu m-am lovit de viata cum trebuie, pentru ca sunt foarte tanara. Din nou, o presupunere. E bine sa nu facem presupuneri. Ultima data cand am facut o presupunere legata de varsta, am fost socata sa intalnesc o persoana care muncea de la 17 ani si isi intretinea fratii mai mici. Mi-am dat seama ca exista si oameni tineri cu suflet batran si oameni in varsta cu suflet tanar, care traiesc inca clipa. Dar e viata! E o poveste nesfarsita, fiecare ne traim rolul pe Marea Scena a Destinului. In momentul in care incetam sa ne mai plangem si sa gasim vinovati pentru fiecare lucru rau, o sa putem face mai multi pasi in fata. Nu trebuie sa schimbam lumea singuri. In acest mod, ne schimbam lumea noastra, universul propriu. Poate ca daca toti am face asa, am incerca sa ne cream un loc mai bun de trait, am reusi sa cream ceva, realmente, mai bun.

De ce blamam vremurile? Noi le cream, noi le putem schimba.
Tag-uri: , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 10

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Cristina Dragomir (05.09.2011, 20:02)
multumesc pentru incurajari. sper sa reusesc !
Răspunde-i
Nicoleta Bujor (05.09.2011, 10:43)
Mobilizeaza-te! Cu siguranta daca nu vei obosi sa speri si sa cauti, vei gasi acel ceva care te va multumi. Pana atunci dezvolta-te tu pentru tine, fa din tine un om pe care trebuie neaparat sa-l ai in firma pentru ca va face diferenta. Iti urez mult succes! :)
Răspunde-i
Cristina Dragomir (05.09.2011, 10:34)
Off cat de bine ar fi de as putea sa gandesc asa ; e ceva ciudat pe de o parte in sinea mea stiu ca ai dreptate si pe de alta parte mi se pare un tel imposibil de atins , cred ca e rotita stricata pe undeva :)
Răspunde-i
Nicoleta Bujor (05.09.2011, 10:03)
Tu ai fi vrut sa fii angajata de oameni care isi lasa viitorul companiei pe astfel de oameni? Chiar crezi ca ai pierdut o sansa? In aceste vremuri companiile serioase in care ti-ai putea gasi succesul in cariera sunt construite de oameni care apreciaza elita, care vad valoarea in incepatori, care educa pentru a avea oameni care sa le dezvolte business-ul pe un salariu la inceput mic. Cine ar fi atat de "destept" sa angajeze o fetita cu 10 clase, cu fusta scurta si sa se astepte de la ea sa faca performanta? Nu dispera cand vezi astfel de oameni, bucura-te ca nu ii ai langa tine, redirectioneaza-ti cautarile. Cu rabdare mutam munti. Nu inceta niciodata sa speri si sa cauti, dar mai important nu iti lasa viitorul pe maini slabe. Te-ar putea scapa. Daca nu gasesti ce cauti, schimba-ti modul de cautare, schimba ceea ce cauti. Nu-ti da inteligenta pe un "pret" mic. Cauta continuu! :)

"Adevarata calatorie a cunoasterii nu consta in cautarea de noi tinuturi, ci in a avea ochii noi." - Marcel Proust
Răspunde-i
Cristina Dragomir (04.09.2011, 20:34)
Nu prea stiu cata dreptate ai tu .... poate ca unele lucruri stau in puterea noastra , dar cele mai multe nu; pur si simplu nu poti trece peste faptul ca ai o pregatire buna si esti refuzat la zeci de interviuri in detrimentul unora cu 10 clase si fusta scurta; nu poti sa fii fericit cand traiesti cu banii din salariu doar 10 zile; si chiar crezi ca toti suntem niste lasi? ca doar nu suntem 2-3 cei care blamam vremurile; suntem o majoritate; eu chiar nu cred ca un om care munceste 10 ore pe zi pentru ca daca nu face ore suplimentare ajunge somer, si primeste 800 de lei la sfarsit de luna, care moare vreo ora in tramvaiul 11 la 37 de grade la umbra, mai poate spera sa se schimbe ceva..... ce? si cum? da-ne tu un plan concret si eu promit sa il respect! DEocamdata ...doar litere vad....
Răspunde-i
Nicoleta Bujor (01.09.2011, 10:59)
Draga priscornit, e drept, nimic nu se face fara munca multa si rabdare.
Draga Rodica Tanase, imi pare rau sa aud ca ai trecut printr-o perioada atat de grea. Dar ma bucura atitudinea ta. Ma bucura, pentru ca nu intalnesti multi oameni care aleg solutia care nu le omoara demnitatea. Bunica mea mi-a spus cand eram adolescenta un lucru care ma mentine "vie" in ciuda tuturor situatiilor: "Cea mai mare bogatie a omului e demnitatea. Indiferent de situatie trebuie sa ramana demn. Daca pierde acest lucru, atunci e un om sarac, indiferent cata bogatie il inconjoara." Ai tot respectul meu pentru ca ti-ai mentinut sufletul neatins de ipocrizie. Poate vom pierde batalii multe in acest fel, insa speram la un razboi castigat. Bucura-te ca te uiti in oglinda si vezi un om adevarat si in orice loc ai fi, esti TU! Tot ce castigi sau pierzi o faci fiind TU. Acesti oameni de care vorbesti sunt ei doar cand sunt singuri pentru ca si-au pierdut identitatea. Sunt "ambalaje" goale.
Răspunde-i
rodica tanase-actual bratu (01.09.2011, 10:40)
Nicoleta! Eu am incercat sa schimb aceste vremuri ,dar din pacate nu am reusit,m-au invins nu"vremurile" ci "structurile" care deseneaza vremurile! am cheltuit pentru asta 22 de ani din viata, am cheltuit tot ceea ce am facut in acesti 22 de ani( si te asigur ca nu afost putin!)si rezultatul : acum sant muritoare de foame! dar libera sa pot sa-ti spun tie ce am patit!Poate vrei sa stii si de ce!? Pentru ca am avut si am coloana vertebrala,pentru ca nu sant adepta proverbelor "capul plecat sabia nu-l taie" sau "fa-te frate cu dracu',pana treci puntea!"proverbe care definesc comportamentul majoritar al celor din societatea romaneasca.Si sant multe de zis....Dar eu m-am epuzat!poate mai schimbati voi ceva ,desi sincer ma indoiesc! Santem o natie de barbari,care intotdeauna si-a omarat valorile.In Romania traiesti bine daca stii sa furi sa minti, sa inseli, si sa iti torni neamurile,prietenii,sau colegii de munca.Sincer nu cred ca ne mai facem bine vreodata...
Răspunde-i
priscornit (01.09.2011, 10:18)
e normal sa avem to ce ne trebuie in viata dar pt asta trebuie sa muncim daca vrem o viata cum ne place dar trebui sa ne rugam lui Dumnezeu stit proverbu cine are cioante roade asa ca tyrebuie sa traget mult
Răspunde-i
Nicoleta Bujor (01.09.2011, 09:50)
Cu rabdare. Cred ca cel mai bun instrument al fericirii este sa incercam sa ne facem noua intai un univers mai linistit, sa stim cum sa facem diferenta intre ce conteaza si ce nu, la ce trebuie sa renuntam chiar daca doare initial si la ce nu. Imi aduc aminte de un discurs al lui George Clooney, in "Up in the Air", care spunea ca daca ai avea un ghiozdan in care pui tot ce crezi ca valoreaza pentru tine, nu crezi ca e foarte greu? Nu ti-ar fi greu sa-l duci in spate? Daca ai lasa acel ghiozdan jos, nu te-ai simti mai liber? Dar eu intreb: ce ai pastra in acel ghizdan? Ce ar conta de fapt pentru tine? Acele lucruri, acei oameni ar trebui sa fie singurele elemente care sa-ti creeze universul, iar pentru restul sa reusesti sa creezi o bariera a intelegerii, a ignorantei, a compatimirii si sa nu ti le mai pui in ghiozdan.
Răspunde-i
Lucia Petrescu (31.08.2011, 21:31)
Adevarat ca noi ne cream mediul in care traim. Problema este, dupa parerea mea, ca nu e de ajuns ca numai o minoritate sa-si doreasca sa actioneze in sens pozitiv in timp ce majoritatea din jur (din Univers) sa incerce din rasputeri sa-i traga pe primii inapoi cu orice pret. Adica oricat d eputernica este minoritatea - pozitiva, nu poate face fata majoritatii - negative care predomina. Ma izbesc zilnic de acest fenomen, asa ca am cam obosit sa mai lupt cu altii. Imi ajunge cit lupt cu mine insami. Stiu ca nu este de ajuns, dar sincer, nu mai pot altfel. Nu am clasat nimic.
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Life stuff
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
15 ian