De ce te uiti direct in ochii mei si spui ca NU POTI? De ce alegi sa versi cate o lacrima cand crezi ca sufletul s-a inundat in ele si vrei sa-l lasi sa se mai usuce la soare? De ce crezi ca uneori esti parasita de Dumnezeu? De ce speri ca valorile tale, de care tii cu dintii vor deveni ale celorlalti? De ce speri sa transformi lumea in BUNUL pe care tu il vizualizezi ca fiind sansa? De ce nu stii raspunsul la aceste intrebari?
Poate pentru ca dialogul acesta pe care il ai cu tine dureaza de foarte mult timp si e timpul sa schimbi asta? Poate de fapt cauti de prea mult timp raspunsuri, dar nu ai rabdare sa le gasesti si deja pui alte intrebari? De ce pe oglinda din fata ta nu apar raspunsuri? Pentru ca singura ai pus mainile la ochi.
Pentru ca uneori nu vezi dincolo de masca pe care o purtam cu totii ca sa ne protejam. Unii au transformat masca intr-un scut si uneori duritatea scutului lor te afecteaza, insa trebuie sa vezi dincolo de el. Tu inca iti pui intrebari, altii au renuntat si s-au complacut. Cand omul din fata ta pare lipsit de principii si valori, atunci nu il condamna, pentru ca… s-a lasat batut. Acum el “joaca” intr-o piesa in care rolul lui nu “moare”. E mai sigur.
Zambeste, draga mea! In viata ai nevoie de timp si liniste sufleteasca. Timpul este la mana ta. Tu il comanzi. Acum ramane linistea. Ce iti aduce liniste sufleteasca? Daca totul s-ar narui in jurul tau, ce ai vrea sa ramana? Atunci, nu-ti neglija linistea!
Traieste, iubeste, razi puternic si bucura-te de fiecare clipa ca fiind ultima. In acel moment vei avea raspunsuri pe oglinda aburita.
Cu drag,
Reflexia ta
De ce blamam vremurile?
