Curajul de a fi mama... singura


Astazi doresc sa va impartasesc o experienta despre curajul de a fi femeie, la nivelul cel mai inalt: cand devii mama. 


Femeia amazoana, pe care v-o descriam in urma cu 2 luni, la momentul preluarii acestei rubrici, este aceea care infrunta totul si pe oricine atunci cand vine vorba despre a-si duce cu mandrie destinul pana la capt, oricat de greu i-ar fi acesta.

Una dintre bunele mele prietene a ramas gravida la 21 de ani, in pofida apelarii la produsele contraceptive moderne - pentru ca daca iti este scris sa se intample, vei face parte din exceptiile care confirma regula. Frumos sa fii mamica tanara, nu?! Dar ce faci cand tatal nu e barbatul alaturi de care te vedeai devenind si mai femeie? Ce faci cand parintilor nu poti sa le spui, pentru ca iti este rusine de ghinionul tau, pentru ca ei nu il cunosc pe el, pentru ca tu mai ai doi ani de facultate?


Primul sfat: incerci macar sa te destainui catorva prietene, pentru ca e o povara mult prea grea de tinut singura -v ea nu a facut acest lucru si mai departe si-a complicat mult existenta si s-a supus unor adevarate torturi psihologice. Al doilea sfat: cand ai o minima sustinere la nivelul prietenilor, iti iei inima in dinti cu tot cu artere si le marturisesti parintilor - oricum dupa un anumit numar de luni de sarcina, nu te pot obliga sa iti risti viata si faptul fiind consumat, macar pregatesti din timp terenul.. Al treilea sfat: iti asumi "greseala" si ti-o porti cu mandrie, pana la urma nu ai facut nicio crima - si acum incerc sa o faca sa inteleaga ca nu trebuie sa dea socoteala in fata nimanui si ca trebuie sa fie mandra de ea, de copilul ei si de alegerea pe care a facut-o.

De ce nu a vrut sa faca avort? Pentru ca era prea avansata sarcina si pentru ca (iar acesta e cel mai important punct) are in familie o matusa care a facut avort si nu a mai putut sa aiba niciodata copii. Asadar, mai bine mama singura, dar mama, decat sa te privezi pe viata de acest privilegiu (chiar si ca urmare a unei greseli).


Nu sunt nici impotriva si nici pro avort, consider ca fiecare femeie are dreptul sa decida asupra corpului sau, insa mi-ar placea ca aceasta sa recurga la o asemenea metoda doar in cazuri extreme. Inainte de orice impartasiti-va "problema" si incercati ori ce e posibil, pentru a nu va supune la tortura psihologica ce o reprezinta avortul.


Un copil nu este usor de crescut, dar cu putin ajutor va merita fiecare efort pe care il veti depune. Ea a luptat timp de aproape un an de zile in instanta pentru ca tatal copilului sa il recunoasca in acte, in timp ce merge la facultatea (vara aceasta isi da licenta, e cu totul la zi) si lucreaza in week-enduri. Totul pentru ca acum mai are un suflet fata de care trebuie sa isi justifice drumul pe care apuca in viata. Parintii au acceptat ideea, desi le-a fost destul de greu si au avut un mare soc (pentru ca au aflat abia in ziua cand a nascut; daca vrei sa ascunzi o sarcina, credeti-ma ca puteti, oricat de greu pare), insa acum isi adora nepotul si inteleg ca el nu trebuie sa plateasca pentru pacatele parintilor. Eu sunt matusa, oarecum prin alianta :) si mandra ca am prietene capabile sa fie puternice si determinate inca de la varste fragede.

Asadar, dragelor, voi ce ati face daca v-ati confrunta cu o asemenea situatie? Dar daca fiica voastra ar fi cea nevoita sa treaca prin aceasta experienta?

Aceeasi,
MSZ
Tag-uri: , , , , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 10

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Simona Stefania (12.06.2013, 16:17)
Buna., eu personal sunt o mamica singura si am doua fetite minunate din doua relatii diferite ( am 36 ani).Ambele fetite sunt facute din foarte multa dragoste .. Relatiile cu tatii lor sau terminat pentru ca nu ne mai intelegeam din diverse motive.. Din punctul meu de vedere mai bine o mamica singura cu cei doi copii ai sai decat, sa stai si sa suporti , ca femeie, lucruri si fapte care nu te caracterizeza si mai mult decat atat copii sa asiste la situatii tensionate si neantelegeri intre parinti.. Sunt mandra de deciziile luate, sunt mandra ca am doi copii superbi., o fetita de 8 ani si una de 3 ani., sunt mandra ca am avut maturitatea sa pot pastra cu tatii lor relatii cordiale si de amicitie.. Sunt madra ca-s o mama fericita si implinita!! Eu personal daca ar fi s-o iau iarasi de la capat as face exact acelasi lucru pentru a avea cele DOUA MINUNI din viata mea.. PUPICI MULTI..
Răspunde-i
mocanu marilena (06.02.2013, 08:07)
De ce trebuie sa fii eroina ca devi mama intr-o situatie pe care singura ti-ai creat-o si continui sa iti faci rau mai departe?Insa daca tu vrei sa traiesti in promiscuitate cu o persoana de genul descrierii tale,copilul nu este obligat sa suporte consecintele greselilor mamei lui.Daca vrei sa ai un copil fericit nu trebuie sa iti pese de cutume,nu trebuie sa ti cont de ce te sfatuiesc prietenii sau parintii.caci nu ei decid soarta copilului si nici tu.Daca nu te mai intelegi cu sotul,trebuie sa te desparti si sa nui iti pese de ce zic altii,chiar si parinti sa iti fie.Daca nu ai bani cauti de lucru,legi exista destule care sa te protejeze,insa tine cont si de drepturile copilului,pentru tine ca mama fericirea copilului conteaza si chiar si a ta.Te recasatoresti deoarece si tu ai dreptul la viata,la fericire,la dragoste.Foarte multe femei au fost in aceasta situatie si s-au descurcat.Iti doresc sa fii fericita si sa iti formezi o familie care sa aduca bucurie si copilului.
Răspunde-i
Marina Simona Zanfir (05.02.2013, 11:13)
Cu mare drag, Luminita! O zi minunata si tie!
Răspunde-i
Marina Mari (05.02.2013, 11:05)
Multumesc din suflet pentru sfat, Marina!


Te pup si o zi cu soare in suflet iti doresc!!!
Răspunde-i
Marina Simona Zanfir (05.02.2013, 10:27)
Luminita, iti spun parerea mea din punctul de vedere al unui copil care a avut parintii divortati de pe la varsta de 4 ani si care a asistat la certurile si neintelegerile lor si care s-a bucurat cand ei au divortat. Solutia nu este sa mearga langa ea pentru copilm, deoarece daca nu o iubeste acel copil va trai intr-un mediu lipsit de afectiune si lucrul acesta il va afecta pe viitor, mai mult decat isi imagineaza parintii.

Fii puternica si fii alaturi de el, incercati sa discutati cu mama copilului sa o faceti sa inteleaga ca este necesar sa dezvolte o relatie de prietenie cu tatal copilului si sa ii permita acestuia sa fie activ in viata lui, fara a-i fi sot.
Răspunde-i
Marina Mari (04.02.2013, 14:45)
Buna, fetelor!
E de admirat o femeie asa de tanara si asa de puternica! Eu traiesc o drama dintr-un alt punct de vedere....si eu mi-am crescut cei doi copii singura....dar azi, cand copii mei sunt mari si ma fac mandra de ei (29 si 25 de ani) am gasit un barbat asa cum l-am dorit si traim o frumoasa poveste de dragoste impreuna....dar e umbrita de ceva ce s-a intamplat in trecut.....el a avut o amanta( erau aman2 casatoriti in urma cu 4 ani) care a ramas insarcinata cu el.....sotul ei de atunci si-a dat dat seama ca nu e al lui dar abia dupa 1 an de zile.....a tagaduit paternitatea in tribunal iar ea este acum la parintii ei impreuna cu copilul pentru ca el a divortat automat iar copilull are o linie in dreptul tatalui in certificatul de nastere.
L-a cautat pe iubitul meu in urma cu un an de zile, i-a spus toata situatia....a facut 2 teste de paternitate in care el a iesit ca tata al copilului.....si acum el nu stie ce hotarare sa ia....imi spune ca acel copill nu e vinovat de actiunile mamei lui si are dreptul sa creasca impreuna cu parintii lui....dar ca ma iubeste pe mine si nu stie ce sa faca.....uite asa traim de 1 an de zile....ea nu il deranjeaza cu telefoane dar el e din ce in ce mai rau din toate punctele de vedere pentru ca nu se poate hotari ce decizie sa ia.
Mentionez ca aceasta fosta amanta avea 41 de ani atunci, acum 44....el are 51 de ani...si niciunul dintre ei nu mai au copii.
In perioada cand ei se intalneau ca si amanti ea lua anticonceptionale.....cum va explicati ca o femeie de peste 40 de ani face cu buna stiinta un copil cu amantul? Daca ati fi in locul ei ce ati face, cum ati gandi cum ati actiona?
Noi ne iubim ca niste nebuni, avem planuri de viitor impreuna.....Dati-mi un sfat ca nu mai stiu ce sa fac, fetelor!
AAAAAAAAAA, sa nu uit! Am facut nebunia sa il cer se barbat!!!! A fost foarte emotionant momentul, dar atat!!! Nici un raspuns...nu si-a schimbat comportamentul fata de mine...doar ca il simt uneori foarte abatut!!1
Va rog sa ma ajutati cu un sfat, fetelor!


Va pup si va multumesc!!
Răspunde-i
Marina Simona Zanfir (03.02.2013, 15:40)
Minunate sunteti, dragele mele!
Va multumesc ca ati impartasit povestile voastre!
Va felicit pentru curaj si pentru ca v-ati asumat rolul de Femeie!
Răspunde-i
DANIELA NUTA (02.02.2013, 12:16)
Sa ai copii este o binecuvantare. Si eu sunt mama singura de 10 ani, am doi copii absolut minunati, pe care i-am crescut dupa principiile mele, fara sa ne certam, fara sa primeasca nici macar o palma de la nimeni, si suntem cei mai buni prieteni. Cand fiica mea a avut varsta la care ar fi putut ramane insarcinata, bineinteles ca i-am explicat tot ce trebuia, dar in primul rand i-am spus clar si raspicat ca, incazul in care ar ramane insarcinata, nu va fi absolut nici o problema. Eu ii voi creste copilul si ea va putea sa-si vada de viata ei in continuare. Din fericire, nu a fost cazul, dar ea a avut mereu siguranta ca un astfel de eveniment( eu nu-l numesc incident), nu i-ar afecta in mod negativ viata. Este foarte important pentru copii sa stie ca au un suport real si foarte multa intelegere din partea parintilor, sau...dupa caz, a mamei alaturi de care cresc si se formeaza. Un copil stresat si inspaimantat in copilarie, asa va fi toata viata.
Răspunde-i
RODICA MIHAELA PASERE (02.02.2013, 12:00)
Si eu sunt singura si am un copil si pot sa va spun ca e cel mai frumos lucru care mi sa intimplat in viata, asa ca fi-ti mandre de voi si de copii vostrii si greutatile vor trece dar bucuria va ramane.Fiecare copil e un dar de la Dumnezeu si iti ofera iubire neconditionata.
Răspunde-i
paulacri (02.02.2013, 06:40)
Iti multumesc in primul tau pt postarea ta.Si eu am facut o fetita la 20 de ani si tot asa am ascuns pana in a 7 luna,eram in anul 2 de facultate.din pacate am renuntat la facultate sa mi cresc fetita,l am avut pe el alaturi dar pana la urma asta m a costat mult pt k nu era omul potrivit pt mine dar m am maritat de gura lumii sa aiba copilul tata.dp 10 ani am ajuns la divort,dar am 2 copii minunati.Parintii au accepatat si m au ajutat mereu si acum cand sunt mama singura a doi copii.Intentionez sa ma apuc iar de studii.Merita sa lupti pt copii ca ei sunt tot ce avem mai de pret pe lumea asta!
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Vis la marginea luminii
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
26 noi