M-am sfasiat in atatea bucati, incat cred ca sunt diforma in fata ochilor tai. Doar incercand sa rup din mine pentru a-ti da, pentru a-ti fi... si tu nici macar nu ti-ai intors privirea catre mine. Ai preferat sa alergi dupa ceea ce se afla inainte si nu te-ai uitat nicio secunda in spate... unde, de fapt, se afla ceea ce cauti.
Te vad cum te indepartezi si, aproape schiopatand, incerc sa tin pasul cu tine. Primesc atata praf in fata, din urma ta, dar ma incapatanez sa nu ma pierd de drum. Un popas nu ai face sa ma lasi sa ma odihnesc... sa imi trag sufletul si sa am puterea sa ma tin dupa tine.
Poate ca nici nu iti doresti... si acel inainte este o fuga de mine. Macar daca mi-ai fi spus... as fi incercat alta ruta, dar am crezut ca tu chiar ti-ai dorit sa ma tin dupa tine.
Acum doar stau. Privesc drumul... ma uit la tine si incerc sa imi dau seama daca mai am pentru cine sa alerg... Sa pot sa ajung umar langa umar si de acolo sa continuam alaturi si egal.
... sau daca mi-ai zice „Asteapta-ma aici! Promit ca ma intorc dupa tine!”, as sta neclintita pentru ca am incredere ca vei veni inapoi.
Atat de mult simt pentru tine. Nu am orgolii. Te las sa ma locuiesti in fiecare celula din care sunt compusa. Iti ofer tot ceea ce am pentru o clipa, a noastra, de Iubire.
Un moment ce stiu ca putem sa-l transformam in nesfarsit... si-ti scriu povestea inimilor in galop.
A ta, intotdeauna,
MSZ
Scrisoare catre mine
