Poc!
Cioburi si aschii, ai grija!
Tabloul s-a spart. Tot ceea ce credeai despre viata ta se afla, acum, sfaramat la picioarele tale. Vezi bucati din El, in timp ce calci pe bucati din Tine. Parca erati frumosi voi doi. Parca va potriveati.
Nu te-ai gandit ca peretele-i subred si ca nu va putea sa sustina greutatea. Asa se intampla cu panotarea: nu poti sa pui orice, oriunde. Nu era suficient ca mana ta proptea tabloul in zid... nu il aveai si pe El sa te echilibreze.
A fost suficient un moment de neatentie si de oboseala pentru ca totul sa fie acum facut tandari.
Ia matura si apuca-te sa faci curatenie! Nici macar sa nu iti treaca prin minte sa te apuci sa lipesti! Vrei sa traiesti toata viata admirand crapaturi?!
Nu. De fapt, cel mai bine ar fi sa faci tu primul si ultimul pas si sa parasesti incaperea. Oricum el nu mai trecea de mult prin ea. Era prea ocupat. Asa ca ar fi cazul sa fii si tu absenta... cand se va trezi din buimaceala va realiza cat a gresit si ca te-a pierdut.
Suntem suma alegerilor noastre... invata sa iei decizii privind si pe termen lung, altfel nu te mira de ce noaptea esti singur in pat.
Cu drag,
MSZ
Scrisoare catre mine
Donquijotisme feminine
